Doi tineri universitari africani, Edith Cecile Emilie Ngo Nlend, din Camerun, și Mamadou Drame, din Senegal, au venit cu o bursa post-doctorală Eugene Ionesco la Universitatea „Ștefan cel Mare” din Suceava, prin Agenția Universitară a Francofoniei (AUF). Pentru prima oară în România, cei doi doctoranzi s-au declarat încântați de condițiile de studiu, de disponibilitatea de a-i susține în cercetarea științifică venită din partea colegilor din Suceava, și fascinați de România.
Atât Cecile, cât și Mamadou au aflat despre Suceava după ce au citit pe internet lucrările științifice ale universitarilor de la Facultatea de Litere a universității din Suceava și au considerat că aici își pot completa cercetarea pentru tezele lor de doctorat. Mamadou studiază discursul din muzica rap și mesajul acesteia, iar Cecile face un studiu lingvistic despre camfranglais (interferența cameruneză-franceză-engleză). De „dirijarea” lor s-a ocupat prorectorul universității, prof. Sanda-Maria Ardeleanu, despre care amândoi au spus că o vor lua de model de implicare universitară și comunitară.
Cecile ne-a declarat că, după ce a citit pe internet studiile științifice ale universitarilor suceveni de la Facultatea de Litere, a avut surpriza să constate că „în ciuda credinței că marii lingviști sunt doar în SUA și Europa Occidentală, în România, în Suceava sunt lingviști de foarte bună calitate”. „Am citit lucrările lui Vasile Dospinescu, Brîndușei Steiciuc, Sandei-Maria Ardeleanu, Marianei Șovea, Simonei Manolache și ale altora și am văzut că sunt studii la vârful științelor lingvistice. Cunoștințele mele despre România erau limitate, știam doar că este o țară care a trăit multă vreme sub jugul comunist, că l-a avut pe Ceaușescu președinte, care a avut foarte multe relații cu Mobutu, că București este capitala și, din 1990, la Campionatul Mondial din Italia, am aflat despre Hagi. Hagi este cel mai renumit nume în Camerun”, ne-a spus Cecile.
„Paraziții”, obiect de studiu pentru Mamadou Drame
După ce a contactat universitatea suceveană și a primit acceptul de a veni aici, în iunie a ajuns la Suceava: „un oraș foarte frumos, cu multe parcuri, un mediu în care te simți confortabil”. „Frumusețea parcurilor invită la destindere și sunt foarte multe locuri sfinte, multe biserici și mănăstiri care ne asigură că suntem într-un oraș păzit de orice rău, un loc în care oamenii trăiesc sub semnul respectului față de valorile morale”, crede Cecile, care și-a făcut deja o colecție de icoane și sculpturi în lemn pe teme religioase.
Singurul lucru cu care s-a obișnuit mai greu este zgomotul „asurzitor” din centrele comerciale și traficul infernal de la orele de vârf.
Mamadou vrea să demonstreze, prin teza lui de doctorat, că paternitatea asupra rap-ului aparține Africii și că „negrii fac rap-ul”. A ascultat și rap românesc, trupa „Paraziții”, dar spune că „e altceva”. „În Africa, rap este un instrument de luptă, are revendicări referitoare la identitatea neagră, la unitatea Africii și luptă împotriva neocolonialismului evident în relațiile dintre Occident și Africa. Este și o revendicare socială și comportamentală, mai ales pentru tineri, care au tendința de a-și uita tradiția”, afirmă Mamadou, care mai crede că adevărați rapperi sunt Akon, Awadi, Disiz La Peste sau Didier.
Cu convingeri politice social-democrate, tânărul universitar african spune că simte presiunea „paternalismului” exercitat de Franța asupra Senegalului și este nemulțumit că în țara lui discrepanța dintre minoritatea bogată și majoritatea defavorizată este din ce în ce mai mare.
Universitatea „Ștefan cel Mare”, considerată Harvard de doctoranzii africani
Pentru Mamadou, stagiul la Suceava a însemnat foarte mult, deoarece aici a reușit să publice în două luni patru articole în reviste de specialitate, încă două urmează să îi apară și își va publica și teza de doctorat la o editură din Iași. Acasă, în cinci ani a publicat șase articole.
Pentru Cecile, impactul a fost și mai mare: și-a început activitatea publicistică la universitatea din Suceava.
„Foarte multe lucruri confuze s-au organizat aici, grație doamnei profesor Ardeleanu. M-a sprijinit cu publicarea tezei, cu articolele, am găsit în ea un model pe plan intelectual, ca angajament public prin politică și în plan social, dar și un model de cum reușește să le lege pe toate. Intenționez să revin aici, deoarece Suceava m-a fascinat”, a declarat Mamadou.
Deși este de două luni în oraș, încă este stânjenit de reacția copiilor care fug când îl văd. „Părinții lor sunt în situație dificilă, își cer scuze; este neplăcut”, spune senegalezul.
Atât el, cât și Cecile s-au arătat impresionați de modul în care universitarii suceveni tratează doctoranzii, considerați a fi cei care îi vor înlocui pe cei care sunt la catedră, și nu concurenții lor. „Universitatea «Ștefan cel Mare» ar trebui să fie un exemplu pentru guvernul nostru. Pentru noi, această universitate este ca Harvard, formează cercetători și, deși este într-un oraș mic, îndeplinește toate condițiile pe care le are o universitate mare. În fața provocării mondializării, a globalizării, universitatea de aici a reușit și nu știu cum se poate să nu se știe mai nimic despre ceea ce faceți voi, pe plan internațional”, a arătat Cecile.
Vrea să revină, la fel ca și Mamadou, ca profesor invitat și speră să convingă conducerea universității sucevene să înființeze un departament de lingvistică africană aici.
„Prin relații directe între oameni putem face să cadă clișeele care circulă despre Africa și România. Putem avea legături între noi, nu neapărat între state. Când ne cunoaștem, nu mai știm unii despre alții doar ce se arată la televizor, unde de regulă se preia numai partea rea a lucrurilor, ci ne formăm o imagine direct. Este o mare asemănare între noi, la ospitalitate, generozitate și la dragostea arătată străinilor, mai ales din partea persoanelor mai în vârstă”, a mai spus Cecile.
Cu studii solide de lingvistică în spate, Cecile Ngo Nlend și Mamadou Drame au subliniat de nenumărate ori calitatea intelectuală și profesională, precum și sprijinul primit din partea colegilor de la Suceava, dar mai ales din partea prof. Sanda-Maria Ardeleanu.
