”Înțeleg să mă retrag într-un moment în care în România asistăm la o confuzie gravă a valorilor economiei de piață”. Așa spune Bogdan Chirieac în scrisoarea sa de demisie. Nu e prima dată când aud lecții de capitalism de la oameni care nu au nici în clin nici în mânecă cu subiectul. Poate doar dacă prin capitalism înțelegem să îți folosești forța mediatică pentru a face afaceri cu statul.
Publicațiile serioase din Occident le cer ziariștilor să evite până și aparența unui conflict de interese. Ziariștii de la publicațiile financiare nu joacă la bursă, pentru că ar putea folosi acolo informațiile aflate în calitate de jurnalist sau pentru că ar putea influența bursa prin ce scriu. Noi, în România, suntem departe de asemenea griji. Pur și simplu dezbatem dacă un șef de ziar are dreptul să vândă tehnologie de securitate oficialilor pe care îi critică sau îi laudă. Numai într-un mediu moral decăzut se poate ridica aceasta dilemă. Iar un om care se știe cu musca pe căciulă, Sorin Roșca Stănescu, îi face cretini pe cei care îi contestă dreptul de a face asemenea afaceri.
Bogdan Chirieac s-a aflat într-un conflict de interese mare cât Casa Poporului. L-am auzit spunând că afacerile sale nu au interferat cu activitatea jurnalistică. Poate că are dreptate, poate că scria editoriale de atacat concurența din pasiune, iar profiturile veneau ca un beneficiu suplimentar și surprinzător. Dar nu aceasta este chestiune esențială. Întrebarea corectă e: putea Chireac să își folosească influența mediatică pentru a aduce contracte firmei respective?
O firmă care vinde tehnologie instituțiilor de stat se orientează spre cei care pot să deschidă uși. Iar un om care apare toată ziua la televizor, care trece de editorialist influent și perpetuu candidat la șefia Ministerului de Externe poate să aducă contracte. Pentru ce altceva ar fi avut nevoie Motorola de Bogdan Chirieac? Pentru calitățile stilistice din editoriale? Pentru priceperea inginerească acumulată înainte să se facă ziarist? Vorbim de un caz clar de afacere bazată pe transferul de influentă dinspre media.
Acesta nu este capitalism. A avea succes în capitalism înseamnă să muncești, să inovezi, să îți bați concurența, să aduci ceva pe piață sau să schimbi condițiile de piață. Care e piața lui Chirieac? Nici una, statul cumpără. Ce a inovat Chirieac? Traficul de influență este ceva vechi de când lumea. Acum a venit doar vremea să recunoaștem că și ziariștii se bucură de influență și să le interzicem să mai abuzeze de această influență.
Nu e prima dată când oameni care s-au căpătuit prin mijloace deloc capitaliste ne dau lecții de capitalism. Uitați-vă la Gigi Becali! A făcut avere dintr-un amestec de noroc, mentalitate țărănească și corupție de tranziție. A cumpărat pământ ca să crească oi, în logica sănătoasă de la țară: dacă ai ceva bani, cumpără pământ, că ăsta nu se devalorizează. Pământul lui Becali s-a nimerit în ceea ce a devenit ulterior cea mai scumpă zonă imobiliară din țară, datorită expansiunii Bucureștiului. Nu e nimic ilegal sau imoral aici, dar nici dovadă de mari abilități de afaceri. El spune că Dumnezeu a vrut așa, i-a dat o misiune. Eu cred că e mai degrabă ilustrarea expresiei populare ”prost să fii, noroc să ai!”. Apoi a făcut diverse șmecherii cu retrocedările, odată avut și cu relații obținea mai ușor pământurile decât țăranii simpli. Unde nu a mers convingerea, a încercat intimidarea, ca în vestul sălbatic. Știu cazuri de oameni cărora li s-a interzis accesul pe proprietatea pe care nu doreau să o vândă latifundiarului din Pipera. Aici vorbim de ilegalități și imoralități, dar era deja prea bogat ca să mai poată fi controlat de niște instituții atât de slabe și corupte ca cele din România.
Ei bine, acest om ne spune mereu ce deștept capitalist este el. Mi se pare grețos. O altă expresie populară potrivită zice: ”Prostul nu e prost destul până nu e si fudul”.
