Dodon rusofon

Duminică spre luni a fost o noapte lungă și agitată: prima numărătoare a voturilor anunța, în Republica Moldova, o victorie netă a partidelor antiromânești și antieuropene – de unde și alarma gazetărească de grad zero la unele posturi de televiziune ce și-au „uitat” emisiunile deschise până către dimineață. Treptat, situația s-a mai echilibrat, dar în frunte a rămas mereu același partid „socialist” (vorba vine!) condus de Igor Dodon – cea mai antiromânească formațiune politică din întreg spectrul basarabean. Are 21,61% la ora la care scriu, așa că, probabil, va rămâne în frunte și după numărătoarea finală. PSRM a izbutit să se arate chiar mai „anti” decât însuși Voronin, al cărui Partid Comunist s-a clasat, surprinzător, abia pe locul al treilea, în pofida tuturor sondajelor ce-l creditau ferm cu prima poziție.
Mai nimeni, în România, nu știe ce hram poartă acest Dodon, așa că ar putea fi utile câteva informații. Iată: este susținător aprig nu numai al federalizării Republicii Moldova, ci și a… României, căreia îi hărăzește „patru subiecte de federație”: unul populat de moldoveni (Moldova de Vest), unul de maghiari (Ținutul Secuiesc), unul de țigani și al patrulea de români (cum se vede, una-s moldovenii și alta românii!). Nu de mult, Dodon s-a străduit (fără succes) să organizeze un referendum pentru înlocuirea drapelului tricolor al Republicii Moldova cu un steag purtând culorile celui rusesc! Fost ministru în câteva rânduri, Dodon a lăsat în urmă un cortegiu de nereguli financiare, căruia se străduiesc să-i dea de capăt organele de cercetare penală. Succesul lui electoral se datorează în bună măsură sprijinului direct oferit de Putin. După o întâlnire avută cu „țarul” de la Moscova, Dodon a primit permisiunea ca pe afișele sale electorale să posteze fotografia lui Putin, imagine dotată cu reală putere de seducție și hipnoză pentru rusofilii moldoveni.
Putin a declarat cândva că, în țările Europei de Est, miniștrii se numesc numai cu aprobarea ambasadelor americane, sugerând un amestec american decisiv în gesturile politice majore ale țărilor din fostul lagăr socialist. În ce privește Moldova, SUA a avut acum, la alegeri, un comportament cel puțin straniu, câtă vreme Ambasada a emis un Comunicat potrivit căruia „nu înțelege, dar respectă” hotărârea justiției privind excluderea Partidului Patria din competiția electorală. O dezavuare oficială, deci, a gestului de autoapărare, absolut între limitele legii, cutezat de Guvernul Leancă aflat sub amenințarea unei autentice lovituri de stat. Oricât de chisnovate și misterioase ar fi dedesubturile politicii statale americane, nu pot crede că Washingtonul a dorit o victorie pro-rusă la Chișinău, așa că gestul Ambasadei, interpretat ca indirectă susținere a partidului lui Usatâi de către SUA, nu poate fi decât o necugetată inițiativă diplomatică, să-i spun astfel, locală. Oricum regretabilă și cu efect la urne.
Tabloul rezultatelor la ora când scriu (87,60% din procesele verbale) arată astfel: PSRM – 21,61%, PDLM – 19,29%, PCRM – 17,84%, PD – 15,76%, PL – 9,38%, PCR – 4,99%. Se vede clar că majoritatea parlamentară, în sarcina căreia se află nu numai numirea Guvernului, ci și a președintelui Moldovei, nu poate fi alcătuită decât prin coalizarea a trei dintre formațiile care au trecut pragul electoral. Și aici e aici! Voronin declară că în nici un chip nu se va alia cu Dodon. Din ce motive – ei știu. Caz în care s-ar putea să vedem, culmea, Partidul Comuniștilor într-o coaliție cu una dintre formațiunile pro-europene (cu adevărat pro-românească este una singură, Partidul Liberal, doar cu 9,38%). Matematic, PDLM, PD și PL pot alcătui necesara majoritate parlamentară, numai că intervin omenești idiosincrazii și se pare că ar exista niscaiva polițe de plătit. Politic, doctrinar, n-ar fi incompatibilități de nedepășit; singura certitudine rămâne aceea că evoluțiile viitoare rămân greu de prevăzut. Oricum, s-a îndepărtat spectrul victoriei absolute a românofobilor, care înnegurase cerul Basarabiei la un moment dat. Cât privește participarea reținută la vot a alegătorilor din România cu cetățenie basarabeană, am auzit o explicație acră și, vreau să cred, nedreaptă: „ăștia și-au văzut sacii în car și Basarabia nu-i mai privește.” N-o fi chiar așa!