Documentul pentru suspendarea lui Băsescu – un tutti frutti constituțional

Documentul privind propunerea de suspendare din funcție a șefului statului, dat publicității, ieri, de PSD este un material eteroclit, inegal din punctul de vedere al consistenței, cu vădită tentă politică, adresat mai degrabă Parlamentului și populației, decât Curții Constituționale.
Prima impresie este aceea a unui colaj de articole de ziar, în care au fost împănate obsedant trimiteri la Constituție. Textul este presărat pe alocuri cu formulări demne de un avocat pișicher, dar neșcolit sau cu ecouri ale sloganurilor prezidențiale. Astfel, șeful statului este acuzat că „a intervenit, nu prea moral și legal și la proprii miniștri” sau că „nu a ezitat să intervină direct în formarea unor grupuri oligarhice din preajma sa”.
Prin urmare, trebuie să dai dovadă de o răbdare câinească să mai citești un text care conține urechisme „nu prea” inspirate.
În plus, experții PSD au îndesat în cele 22 de pagini cam toate acuzele care ar fi putut fi reproșate președintelui, în speranța că, din toată polologhia, Curtea Constituțională va reține măcar câteva capete de acuzare.
Trebuie remarcat și faptul că multe dintre pricinile ce i s-au găsit lui Băsescu se regăsesc în discursul bătăios adoptat, recent, de un Tăriceanu care ține morțiș să-și schimbe numele în poreclă. Nu mai târziu de duminică, premierul s-a burzuluit la Băsescu despre care a spus, la PRO TV, că, deși „președintelui îi place să joace partitura de jucător, Constituția spune cu totul altceva”.
De asemenea, Iorgovanii par mânați de o sfântă „mânie proletară” vizibilă în exprimări de genul „el a conceput conflictele, le-a provocat și le-a ațâțat, el nu a semănat spiritul de concordie, de armonie, de înțelegere, el a semănat tot timpul vrajba”, care fac mai degrabă proba propriilor frustrări, decât a abuzurilor prezidențiale.
Dincolo de stilul inadecvat, juriștii PSD se lansează uneori în imputări ridicole. De pildă, social-democrații vor să dea statul în judecată pentru lipsa de geniu a președintelui. Concret, Băsescu este învinuit până și pentru ignoranță și amatorism în domeniul politicii externe, exemplificate prin citate precum cel referitor la faptul că România ar fi, în viziunea șefului statului, putere de ocupație în Irak. E adevărat că Băsescu nu a excelat niciodată în materia relațiilor internaționale, dar, din păcate, incultura politică nu e neconstituțională.
În tot acest potop de vorbe, sunt rătăcite însă și lucruri serioase, care vor da cu siguranță bătăi de cap consilierilor de la Cotroceni. Întâmplător sau nu, culpele privesc mai ales domeniul serviciilor secrete și al siguranței naționale.
Va fi interesant de văzut cum se va justifica Băsescu pentru înființarea Comunității Naționale de Informații, pentru promovarea Legilor Securității sau pentru că nu a trimis Parlamentului Strategia Națională de Apărare. În ultimul caz, legea prevede termene precise și ferme, a căror înfrângere nu poate fi scuzată în nici un chip.
În consecință, din tot acest bazar pestriț de dojeni aiuritoare sau justificate, fiecare va găsi ceea ce dorește. PD și PLD vor putea indica „beția de cuvinte”, opoziția va invoca gravele încălcări, iar Curtea va păstra eventual numai câteva puncte întemeiate, suficiente însă pentru a întemeia și valida demersul PSD.
Cum va răspunde populația la referendum este, însă, o cu totul altă poveste.
Comentariu de Alexandru Purcăruș