Se știe că George Călinescu n-avea o părere prea bună despre epigramă, pe care o socotea „un strănut literar”. Fără ca epigramele să fie lectura mea de căpătâi, mă delectez cu ele, din când în când. De pildă, e o epigramă plină de miez, semnată de prietenul nostru Păstorel Teodoreanu: „Iubita mea cu ochii verzi/ Are un corp atât de mic,/ Încât adesea-n pat o pierz/ Și-o regăsesc la vreun amic.”
Așa-i și cu oamenii politici: azi îi știi la un partid, mâine îi regăsești prelingându-se peste gard, spre alt partid mai avantajos; acu’ le contempli talpoiul cât urma caciucului de „Matiz” pășind apăsat pe centru-dreapta, pentru ca numai peste o clipă să-i zărești deraind pe stânga drumului, aproape de buza șanțului cu vedere spre Kremlin. Lumea politică e mai abitir ca aia teatrală, prezentând publicului niște scenarii îmbârligate la intrigă, unde personajele se cuplează și se decuplează după reguli cețoase. Pe toți îi doare la bască de doctrina veche și de cea nouă: becalianul servil își descoperă deodată, după cină, impulsuri conservatoare datorate probabil unei digestii proaste; peremistul, pozat umil mai ieri la pieptul protector al lui Vadim, e penelistul sau pedelistul fercheș de azi; în timp ce pesedistul… uite-l colea cum salivează cu jind, nedezlipindu-și ochii de umbroasa săgeată PNL-istă, sub frunzișul căreia atâtea forme ciudate de viață înfloresc nestingherit.
Știți care e singurul lucru pe care îl regret? Că nu se lipește de dezmățații ăștia politici vreo boală rușinoasă, cum se lipește de fustangiii care merg din aventură în aventură, fără să le pese de riscurile medicale cărora li se expun. Să se aleagă de pildă cu vreun sifilis liberal, cu vreo candidoză peremistă, cu vreo blenoragie pesedistă, cu vreun stafilococ conservator. Să li se îmbolnăvească sângele și să li se umple pielea de furuncule, astfel ca lumea să-și dea coate pe stradă când îi vede și să îi ocolească, de parcă ar avea de-a face cu niște ciumați. Să meargă la doctor, și doctorul să le spună, ridicând din umeri:
-Ce să vă fac, așa vă trebuie dacă zburați din doctrină în doctrină! De ce nu vă așezați la casa dumneavoastră?
