Dobzeu

Arhimandritul Mina Dobzeu (va împlini în noiembrie 90 de ani) de la Episcopia Hușilor a avut o viziune: se făcea că i s-a arătat Hristos, pe creștetul unei coline din satul Grozești. „Grozeștii ceilalți”, din județul basarabean Lăpușna; cum se știe, Prutul taie în două o mulțime de așezări românești, jumătate de sat, cu tot cu cimitirul strămoșilor, rămânând pe un mal, jumătate pe altul.
Părintele Dobzeu este bine cunoscut mai ales datorită faptului că, în pușcărie, este cel care l-a creștinat pe Nicolae Steinhardt. La Jilava, unde i-a avut colegi de recluziune pe Const. Noica, Dinu Pillat, Al. Paleologu, Sergiu Al. George (apoi, la Gherla, pe Al. Zub și Nicolae Ivasiuc) „aflând că (Steinhardt, n.n.) vrea să fie botezat ortodox, am decis fără zăbavă ziua de 15 martie 1960 pentru a-i îndeplini dorința. Am așteptat vremea potrivită, când deținuții din cameră au fost scoși la plimbare, iar dumnealui, sub pretextul că este bolnav, a rămas în celulă (…). A fost un botez unic, oficiat într-o celulă subterană de la Jilava, în prezența mai multor preoți, dintre care doi, părintele Făgărășanu și părintele Nicolae, erau greco-catolici (…). Apoi am cântat cu toții «Câți în Hristos v-ați botezat, în Hristos v-ați și îmbrăcat. Aleluia!». Chipul domnului Steinhardt iradia atunci o lumină divină, părea transfigurat, iar ochii noștri erau înlăcrimați”.
Nu-i singurul merit al arhimandritului Dobzeu. Intrat ca frate la mănăstirea Hâncu încă de la 13 ani, a fost, în cel de al Doilea Război Mondial, oștean pe fronturile din Banat și din Ungaria. Apoi, la mănăstirile Căldărușani, Nicula, Neamț și la Schitul Brădicești urcă cu vrednicie treptele ierarhiei bisericești și încearcă să-și desăvârșească studiile teologice, dar în 1959 este exmatriculat, arestat și condamnat politic. Avea să se numere, mai apoi, printre ultimii arestați ai anului 1988 sub acuzația absurdă de „uneltire împotriva siguranței statului”.
Îl macină o singură remușcare: i-a dat recomandarea pentru a primi Sfânta Taină a preoției lui Daniel Corogeanu, de la mănăstirea Tanacu, cel care a izgonit nu numai diavolii dintr-o biată tânără maică, ci și sufletul nefericitei. Urmărind evoluția lui Corogeanu și suspectându-l de derapaje psihice, Dobzeu l-a sfătuit cu severitate pe exorcist: „Dumneata să gândești mai mult și să vorbești mai puțin”. Corogeanu a tăcut… și a comis nelegiuirea.
La Episcopia Hușilor, fostul consilier cultural Mina Dobzeu este în continuă sfadă cu mai marii săi dintr-un motiv cât se poate de… lumesc: rânduielile obligă călugărul să doneze mănăstirii jumătate din pensie. Arhimandritul o dă pe toată, adică 174 de lei, dar cum cumulează pensie de veteran de război, de deținut politic și de preot, încasează lunar circa 2.700 de lei. Mănăstirea vrea jumătate din total, nu din pensioara de preot. Episcopul Hușilor, Corneliu Bârlădeanu, este categoric: „În Statutul Bisericii se spune că oricine din mănăstire trebuie să plătească jumătate din pensie, chiar starețul”. Mina Dobzeu spune că investește în tipărirea unor cărți de cult. Mie mi-a dăruit câteva broșurele de popularizare, se pare, însă, că desfășoară o activitate editorială consistentă: „M-a costat 14 milioane numai cartea «Pentru o biserică dinamică»”.
Dar să lăsăm tracasările lumești din Casa Domnului, spre a reveni la viziunea arhimandritului: l-a visat pe Hristos pogorât pe o colină din satul natal Grozești („Grozeștii ceilalți”, conform geografiei toporâtede Ribbentrop-Molotov). A hotărât că evenimentul se cuvine nemurit prin amplasarea unei troițe care s-ar vedea și de pe un mal, și de pe celălalt (Dobzeu a învățat sculptura religioasă la Căldărușani). Cu sprijinul mai multor oameni de bine din Huși, s-a construit o monumentală troiță sculptată (două tone!) și, după ce s-a obținut acordul autorităților din „Grozeștii ceilalți”, crucea cu imaginea în mărime naturală a răstignitului în basorelief a fot încărcată într-un camion, dimpreună cu sacii de ciment, nisip și pietrișul trebuitor. Numai că la Vama Leușeni, după o așteptare de aproape o zi, camionul a fost întors la Huși: pentru amplasarea troiței ar fi fost necesară aprobarea Mitropoliei Basarabiei (de rit vechi) și a Ministerului Muncii (?!) de la Chișinău.
Încurcate-s căile Domnului!