Nu știu cum ați resimțit dumneavoastră eliminarea Universității Craiova din Europa, dar pentru mine a fost greu de gestionat. Un adevărat șoc, ce să mai… Ba chiar am făcut ceea ce nu obișnuiesc, adică mi-am direcționat frustrarea către arbitraj. Deși centralul nu fusese părtinitor în cele 90 de minute ale meciului, în prelungirile acordate mi s-a părut că a dat dovadă de o lipsă catastrofală a simțului jocului.
Oltenii jucaseră bine (chiar neașteptat de bine pe un stadion recunoscut pentru presiunea pusă de suporteri!) pe toată durata normală a partidei, ajungând în avantaj meritat la finișul teoretic. Apoi, trosc, prima lovitură: 8 minute de prelungire! Enorm, nejustificat, de unde până unde?! În fine, să recunoaștem, n-am conștientizat lovitura, era totuși 2-1, Craiova s-ar fi calificat și la egal. În plus, pentru AEK Atena nu era o catastrofă nici înfrângerea, darmite egalul. Așa că la o întoarcere a scorului nu se gândea nimeni, din nicio tabără.
Ei bine, aici încep să se adune micile greșeli cu micile prostii, ducând în final la marea tâmpenie. Prima prostie este introducerea jucătorilor masivi pentru siguranță, chipurile, la mingile care urmau să fie aruncate de greci în careu. Ca mai mereu, asta a însemnat că ne asumăm să le arunce, din moment ce ăia înalți intraseră în locul ălora care țineau de minge, care îi întimpinau pe greci în zonele neutre. S-a dovedit că, decât să te blindezi, mai bine să nu le dai ocazia. E o greșeală comună a antrenorilor fricoși, dacă era portughezul de pe bancă altfel, antrena Benfica sau Porto, sau măcar ceva ieftin ca Braga. Așa că s-a luat primul gol, dar hei, aproape că trecuseră alea 8 minute de prelungire.
Numai că portarul Isenko forțase galbenul, trăgând stupid de timp, ca toți portarii, nerealizând că riscă să li se întoarcă în freză, moment în care Angheluță, unul din comentatorii Digi, a cobit: ”să vedem dacă o să merite”! Și aici intră iar în scenă arbitrul, care vrea să arate că el ține cont de chestiile astea, așa că se duce dincolo de minutul 90+8, dar cât? Hai un minut, două e deja prea mult, cum să te duci la 90+11, de ce ai face asta?! Și uite că se înlănțuie în poveste încă două prostii, o respingere greșită la o centrare, o intervenție greșită la cornerul a urmat, și iaca penalty! Iar Craiova pică sub linie, fiindcă și rezultatele terțe se înlănțuie la fel de prost.
Ce ar putea compensa o deziluzie de asemenea amploare? Dacă într-adevăr există o lege a compensației în fotbal, atunci… titlul de campioană!