Doar timpul

S-a terminat și serialul Wimbledon de anul acesta, iar acum avem toate datele pentru a încerca să le interpretăm. Cea mai lipsită de nuanțe interpretare ar fi să spunem că a fost un turneu previzibil, câștigat clar de liderii ATP și WTA, ceea ce arată dominația totală a acestora asupra celorlalte nume din circuit. Dacă în cazul Serenei e vorba de o perpetuare a situației, Djokovic ajunge la al nouălea Slam, deci în anticamera galeriei selecte a celor care-și scriu trofeele cu două cifre, iar anul nu s-a terminat. Așa cum anticipam în articolul precedent, Federer n-a putut face față în ultimele două seturi, deși cifrele sale la serviciu ne arată că s-a aflat în parametrii obișnuiți, în tenisul său de croazieră. Sigur, a reușit prea puțini ași în comparație cu semifinala contra lui Murray, dar nu cumva pentru că Djokovic a returnat mult mai bine?! Nici procentajul primului serviciu al lui Roger n-a mai fost cel stelar de 85%, dar nu cumva tocmai pentru că dincolo nu se mai afla Murray, ci Djokovic, al cărui retur îl obliga pe elvețian să riște mai mult cu primul?! Nole și Andy sunt considerați amândoi jucători de retur, dar impresia mea este că sârbul a trecut deja la cu totul alt nivel. Iar veștile proaste pentru adversarii săi nu se opresc aici… Djokovic a servit monstruos atunci când a avut de salvat mingi de break și/sau set (Radu Cosașu l-a încadrat la categoria “căpcăuni”)! Să nu uităm că, în optimi, Anderson a avut minge de break în decisiv și nici n-a mirosit serviciul următor. La fel, în finală, Federer a avut câteva mingi pentru a câștiga primul set, ceea ce era o condiție necesară, chiar dacă nu și suficientă, pentru a avea șanse la trofeu, însă Djokovic parcă ar fi folosit o pușcă cu lunetă la serviciu! Asta ne arată că Nole și-a îmbunătățit, rând pe rând, aproape fiecare aspect al jocului său, până la un nivel care tinde spre… înspăimântător! Când erau tot cam pe-acolo, Roger și Rafa s-au rezolvat reciproc, apoi i-a rezolvat Nole pe-amândoi, rămâne de văzut dacă va găsi cineva soluția pentru jocul sârbului. Poate Stan, poate doar timpul…