Doar pe pâine

După cum merg treburile în sportul sucevean, cât de curând s-ar putea să nu mai întâlniți rugby, volei, handbal, și mai ales fotbal, decât aici, pe pâine și pe hârtia de ziar, și nicidecum în iarbă, pe pistă, pe parchet ori pe bitum. Norii negri se arată nu doar deasupra fotbalului de liga secundă, ci și deasupra tuturor celorlalte sporturi, din moment ce principala sursă de finanțare, Consiliul Local, a spus „pas” (nu pasă, dribling, centrare etc.) susținerii celor nouă secții ale Clubului Sportiv Municipal, cu toate că prin asocierea parafată cu mai multă vreme în urmă, Primăria urma să aloce o sumă considerabilă de la bugetul local în vederea susținerii sportului local. Acest incident de parcurs se pare că este totuși rezolvabil, în măsura în care voturile din Consiliul Local vor urma traiectoria bunului-simț și nu pe cea politică, unde de multă vreme nu mai e vorba de bun-simț. Nu doar la Suceava, ci la nivel național. Ca să înțelegeți totuși despre ce-i vorba când zicem „finanțare”, aflați atunci că echipa de rugby a beneficiat de un cantonament de… patru zile!!! Că atât au ajuns banii. Prilej cu care antrenorul a putut doar să le explice elevilor săi cum să stea în teren ca să nu se bușească între ei. Ce sarcini are adică fiecare. Iar dacă ajungem și la fotbal, atunci chiar că-i groasă: după ce s-au cărat, pe rând, Goe și Popovici, aflăm din ziarele de ieri că ultimul care și-a luat viteză este Dănuț Perjă, directorul sportiv al divizionarei B Foresta. Apropo, mai întreb o dată: echipa chiar se numește Foresta? Că în listele și clasamentele de la pariuri apare cu alt(e) nume. Oricum i-ar zice însă, situația e dramatică, și tot pe fondul… lipsei de fonduri. Perjă vorbea despre o datorie de 300.000 de lei, care chiar n-ar fi mare chestie. Numai că în orașul în care nimeni n-are bani, asta poate fi finalul. Îmi vine mereu în minte un nume: Gabriela Vrînceanu Firea. De fapt, două, cu tot cu CSM București. Cum o fi reușit ea, cum or fi reușit ei să aducă (și să plătească!) tot ce-i mai bun pe lume în handbalul feminin? Hai, nu-mi spuneți că iarna nu-i că vara și că București nu e Suceava, că-mi vine să vomit, măcar în amintirea vremurilor când, consilier local fiind, am reușit să aduc la Suceava (împreună cu un primar și alți 2-3 consilieri) o echipă de prima ligă. Și s-au găsit bani.