Doar o alunecare, nu o cădere

Ceea ce face diferența majoră dintre oameni nu este atât felul cum arată fizic sau cum se îmbracă, ci modul în care întâmpină propriile eșecuri. Aici și nu în altă parte se construiesc noi vieți sau, dimpotrivă, ne putem, cei care renunțăm la luptă, adânci în bezna deznădejdii. Exemplele pe care le-am ales astăzi, două la număr, ne transmit următorul mesaj: „Mergeți în ceea ce faceți, în căutările voastre bune, până la capăt. Pentru că acolo ne așteaptă Dumnezeu, ne așteaptă Hristos. Adică reușita, izbăvirea“.
Într-o noapte a anului 1859, după ce tocmai pierduse alegerile, Abraham Lincoln mergea către casă, când deodată a alunecat pe pământul ud și aproape că a căzut în noroi. Recâștigându-și echilibrul, a început să se gândească la asemănarea dintre acea experiență și dezamăgirea pentru pierderea alegerilor din ziua ce tocmai trecuse. „Este doar o alunecare, nu o cădere“, și-a spus Lincoln în sinea lui. Și avea dreptate. După numai doi ani, Abraham a devenit al șaisprezecelea președinte al Statelor Unite. Fusese într-adevăr o alunecare, nu o cădere definitivă. Căci așa cum spune Psalmistul: „De la Domnul pașii omului se îndreptează și calea Lui o va voi foarte; când va cădea nu se va zdruncina, că Domnul întărește mâna lui“ (Ps. 36, 23-24). Să ne uităm o clipă la omul din Evanghelie care era la scăldătoarea Vitezda. De 38 de ani se afla acolo, nădăjduind să ajungă în apă la momentul potrivit și să se tămăduiască. S-a calculat că acel slăbănog ar fi făcut cam 14.000 de încercări de a ajunge în scăldătoare în acei 38 de ani. Gândiți-vă cum este să fii dezamăgit de 14.000 de ori! Dar el a rămas pe loc, fără să renunțe, și până la urmă a auzit de la Hristos acele minunate cuvinte: „Scoală-te, ia patul tău și umblă“ (In. 5, 8).
(Adaptare de Augustin Păunoiu după o pildă din volumul Vitamine duhovnicești, Anthony M. Coniaris)