„Cel ce nu este cu Mine este împotriva Mea; și cel ce nu adună cu Mine risipește. Când duhul cel necurat iese din om, umblă prin locuri fără apă, căutând odihnă, și, negăsind, zice: Mă voi întoarce la casa mea, de unde am ieșit. Și, venind, o află măturată și împodobită. Atunci merge și ia cu el alte șapte duhuri mai rele decât el și, intrând, locuiește acolo; și se fac cele de pe urmă ale omului aceluia mai rele decât cele dintâi.” (Luca 11, 23-26)
Putem constata cât de vulnerabil este omul care trăiește departe de binecuvântarea lui Dumnezeu. În lipsa ocrotirii divine ajungem ușor să considerăm că răul este bine, iar binele este o nedorită, o povară. Cei care nu urmează poruncile Domnului Iisus Hristos devin luptători virulenți împotriva Fiului lui Dumnezeu și a moralei creștine. Cei amintiți neagă existența lui Dumnezeu și se străduiesc chiar ca numele Fiului lui Dumnezeu să fie scos în afara preocupărilor cotidiene. Domnul Hristos ne amintește că un suflet care nu este zilnic încălzit de rugăciune ajunge într-o stare de vulnerabilitate. Putem spune că omul devine o icoană a dumnezeirii dacă adună zilnic roadele înveșnicirii. Cei care trăiesc la voia întâmplării, fără o perspectivă duhovnicească asupra zilei de mâine, își risipesc timpul, viața și talanții. Doar cu și prin Domnul Hristos adăugăm aura veșniciei fiecărei clipe.
(Ziarul Lumina)





