Doar 13 dintre cei peste 18.000 de suceveni care suferă de boli psihice sunt încadrați oficial ca ”periculoși”

Problema persoanelor cu afecțiuni psihice grave, care în lipsa unui tratament adecvat pot deveni un pericol pentru ei și pentru cei din jur, nu are încă o soluție, de vreme ce nu există nici măcar o evidență cât mai aproape de realitate a celor asupra cărora instanțele de judecată au dispus încadrarea în categoria ”bolnav psihic periculos”. Conform legislației, un bolnav psihic poate fi declarat ”periculos” și obligat la tratament sau internat într-un spital de psihiatrie de maximă siguranță doar pe baza unei sentințe penale rămasă definitivă. Comisiile medicale care expertizează bolnavul fac doar o recomandare, dar decizia este dată întotdeauna de judecători. Nici sentința penală nu este complet relevantă deoarece instanța poate decide internarea în spital de maximă siguranță și în cazul unui pacient cu oligofrenie, de exemplu, care a furat 10 biciclete, dar să dispună o altă măsură sau aceeași măsură, dar la finalul unui proces care să dureze ani, în cazul unui pacient care și-a ucis ambii părinți cu sânge rece. Până la sentința definitivă, pacientul care a ucis poate fi internat cel mult într-un spital de psihiatrie obișnuit sau poate rămâne liber.
În evidențele Direcției de Sănătate Publică (DSP) Suceava figurează doar 13 bolnavi psihic periculoși, număr rămas neschimbat din 2012, când a crescut, față de 2010 și 2011, de la 12 la 13. În statistica oficială, cei 13 bolnavi sunt cu vârste între 18 și 64 de ani; 6 sunt domiciliați în orașe, 7 sunt din mediul rural și în tratament sunt 11. Cinci erau tratați în sistem ambulator, iar șase erau spitalizați, la sfârșitul primului semestru al acestui an.
Peste 9.500 de persoane sunt în evidența medicilor de familie cu tulburări mentale și de comportament
Datele pe baza cărora DSP întocmește raportul privind starea de sănătate a populației din județ sunt furnizate, în cazul bolnavilor psihic, de Centrul de Sănătate Mintală și de Laboratorul de Sănătate Mintală. Asta înseamnă că nu sunt solicitate informații și cabinetelor de psihiatrie – două în Fălticeni, ambulatoriul de specialitate de la Siret și Câmpulung Moldovenesc, celor doi medici psihiatri din Vatra Dornei și celor nouă din Suceava, organizați în șapte cabinete, fiecare cu ”setul” lui de pacienți. Prin urmare, evidențele DSP arată doar o parte din realitatea psihiatrică din județ, care pare să fie mult mai amplă. Numai în evidențele medicilor de familie figurează 9.685 de persoane cu tulburări mentale și de comportament, sub codurile de boală care cuprind toată gama bolilor psihice.
Statistica DSP ne arată că numărul persoanelor cu afecțiuni psihice din județ a crescut foarte mult, de la 14.859, cât erau înregistrate oficial în anul 2010, la 18.359 în evidență la această dată. În creștere este și numărul psihozelor alcoolice, 311 la sfârșitul anului 2015, față de 199 în 2010. În ceea ce privește cazurile noi luate în evidență de psihiatri, ne raportăm doar la ultimii trei ani, 1.761 în 2013, în creștere la 1.855 în 2014, 1.829 în 2015 și 262 de cazuri noi în primul semestru din 2016.
În cazul în care un pacient cu afecțiune psihică săvârșește acte de violență, este internat câteva zile într-un spital de psihiatrie, este evaluat de psihiatri, care fac o recomandare către instanța de judecată. Indiferent de boala de care suferă pacientul și de recomandarea medicilor, internarea într-un spital de maximă siguranță se face doar pe baza sentinței penale. În cazul infracțiunilor cu violență, judecătorii pot aprecia și că cel în cauză a avut discernământ la momentul comiterii faptei și îl trimit după gratii la închisoare, chiar dacă este vorba despre o persoană cu probleme medicale. Fără judecător, însă, nimeni nu poate interna fără consimțământul său un bolnav psihic nici măcar într-un spital de psihiatrie obișnuit, decât pe durată limitată și în situații bine precizate de lege.
În zona Moldovei este un singur spital de psihiatrie de maximă siguranță, la Grajduri – Iași, pentru bolnavi din nouă județe
Pentru zona Moldova există doar o astfel de unitate spitalicească, în județul Iași – Spitalul de Psihiatrie și pentru Măsuri de Siguranță Pădureni – Grajduri, înființat într-o fostă unitate militară. Doar acest spital asigură spitalizare continuă pentru pacienți internați în baza art.110 Cod Penal, în baza unei sentințe penale rămasă definitivă, și care provin din cele nouă județe arondate: Iași, Botoșani, Suceava, Neamț, Bacău, Vaslui, Vrancea, Harghita și Covasna.
Conform Codului Penal, art. 110, privind internarea medicală când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de substanțe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă și prezintă pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Articolul 110 nu precizează însă pentru ce perioadă să fie internat, ci spune ”până la însănătoșire”, situație care nu există, în cazul bolii psihice. Boala psihică se ameliorează sub tratament, dar sănătos acest bolnav nu se poate face niciodată. Schimbarea deciziei de internare o face tot instanța de judecată, la propunerea comisiei de expertiză. Așa se face că mulți bolnavi rămân la Grajduri toată viața, deși starea lor se poate ameliora foarte bine sub tratament și pot duce o viață relativ normală, fie nu ajung niciodată aici sau ajung prea târziu pentru cei din jur sau chiar pentru ei.
În ceea ce privește obligarea la tratament medical, asta este prevăzută tot în Codul penal, la art. 109: ”dacă făptuitorul din cauza unei boli ori a intoxicării cronice prin alcool, stupefiante sau alte asemenea substanțe, prezintă pericol pentru societate, poate fi obligat a se prezenta în mod regulat la tratament medical până la însănătoșire. Când persoana față de care s-a luat această măsură nu se prezintă regulat la tratament, se poate dispune internarea medicală”. Responsabilitatea administrării efective a tratamentului revine practic bolnavului și, mai ales, familiei acestuia, care din păcate nu găsește însă întotdeauna cele mai eficiente mijloace de convingere.