„Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, ai milă de mine, păcătosul”

Această rugăciune, cunoscută în Ortodoxie ca rugăciunea inimii sau rugăciunea lui Iisus este unul din cele mai importante mijloacele de a ne curăți inimile și de a ne apropia de Dumnezeu. Ea cuprinde în sine o întreagă teologie și ne așează într-o relație corectă cu Dumnezeu. Când spunem …
„Doamne…” înseamnă că-L recunoaștem pe Iisus Hristos ca Împărat al universului și Stăpân al nostru.
„Iisuse… ” înseamnă că recunoaștem că Dumnezeu Întrupat, ca Unul care a luat natura noastră omenească pentru a ne da o natură Dumnezeiască.
„Hristoase…” înseamnă că-L recunoaștem ca Mântuitor, ca Unsul, Mesia care a venit în lume ca să ne scape din starea de păcat și dușmănie cu Dumnezeu.
„Fiul lui Dumnezeu…” înseamnă că recunoaștem Dumnezeirea Lui și relația Lui cu Dumnezeu Tatăl.
„ai milă de mine…” înseamnă că ne apropiem de El cu umilință, apelând nu la drepturile noastre ci la îndurarea lui. Ne apropiem de El cu teamă, dar și cu speranță, pentru că El este un Dumnezeu îndurător și iubitor de oameni.
„păcătosul…” este recunoaștere stării noastre de păcat, este atitudinea de pocăință și umilință, recunoașterea că nu ne apropiem de El prin meritele noastre, ci că avem disperată nevoie de ajutor.
Sfinții ne recomandă să avem întotdeauna această rugăciune în străfundul inimii noastre, și să o aducem adesea la suprafață prin rostirea ei cât mai frecventă. Dar în același timp, cuvintele ei nu trebuie rostite în mod mecanic, ci cu o participare a întregii noastre ființe. Astfel rugăciunea nu mai este „o activitate” exterioară, ci noi înșine devenim rugăciune. Sf. Teofan Zăvorâtul ne spune că în adevărata rugăciune mintea se coboară în inimă, în loc să hoinărească aiurea.
Pentru a ne feri de greșeala de a crede că această rugăciune ar fi o formulă magică, sfinții ne învață că putem folosi diferite variante ale acestei rugăciuni, cât și alte rugăciuni asemănătoare care ne ajută să ne curățim și să ne apropiem de Dumnezeu. Putem spune „Doamne Iisuse ai mila de mine”, sau „Ai mila de mine, păcătosul” Puterea nu este în cuvintele noastre ci în Numele Lui. Concentrarea nu trebuie să fie la corectitudinea cuvintelor, ci la starea inimii noastre înaintea Lui. Dacă inima nu participă, actul fizic al rugăciunii este cu totul inutil.