A plecat dintre noi Horia Zilieru, ultimul supraviețuitor al celei dintâi generații scriitoricești ieșene de după Al Doilea Război Mondial. Nu-i deloc exclus să fim prima care prinde a treia conflagrație mondială – desigur, de va fi să mai rămână piatră peste piatră, omenire, literatură și toate celelalte. Cei care suntem acum bătrânii satului scriitoricesc am avut (și încă mai avem) de înfruntat două cenzuri: prima sub apăsarea necruțătoare a politicului, a doua, insidios mascată sub aripa economicului, nu la fel de contondentă, dar egal inhibantă.
Pe cei care vin după noi îi așteaptă însă o sarcină infinit și mai grea, născută de reala ofilire a interesului pentru literatură, pentru carte și în general pentru litera scrisă. Spun toate astea când scriu tocmai despre un condeier ce a respectat nemărginit poezia și literatura în întregul ei, afirmând că ”Întâlnirile noastre cu mine se produc atunci când scriu poezie”. Poezie a scris din junețe argeșeanul Gheorghe Iancu, bine-cunoscut sub numele Horia Zilieru, care, devenit ieșean, a publicat întâia carte nu cum se scrie peste tot, adică în 1961, la Editura pentru Literatură din București (”Florile cornului tânăr”, plachetă prefațată de Otilia Cazimir), ci cu doi ani înainte, la Iași, unde „Casa de creație populară” i-a tipărit cărțulia ”Fluierul”.
Ca și în alte multe cazuri, scriitori reprezentativi – precum Grigore Vieru de pildă – și-au publicat și prima, și ultima lor carte la Iași. Întru totul de excepție volumul apărut de curând, „Ardere și izbăvire”, tipărit de editura „Cartea românească educațional”, nu numai adevărat model de istorie literară, ci și semn al prețuirii pe care și breasla, și urbea le-au purtat și le poartă „seniorului” Horia Zilieru, lăsat în sfârșit să se întoarcă la liniștea celor veșnice, după ani nemeritat de grei în care a fost, și totuși n-a fost, printre noi…
Ca editor, i-am publicat la „Junimea” șase cărți, începând cu ”Umbra paradisului” (1960), după care am urmărit cu atenție și interes evoluția destinului său liric deloc liniar. Simpla panoramare a titlurilor poate sugera sensul și directețea unei semnificative evoluții: de la limpezimea clasică a ”Florilor cornului tânăr” (1961) la ”Exodul cuielor însângerate – poem hymnic” (2018), carte a maturității creatoare, elaborată erudit în cheia neoexpresionismului poetic românesc. Marian Popa scria despre ea de-a dreptul exaltat că reprezintă o ”interferență de simboluri, regnuri și stări, un record de compactare prin eros a animatului și inanimatului, formei și formatului, visului și treziei, terestrului și cosmicului, vieții și morții”, iar Eugen Simion o vedea ca intenție de alcătuire a unei ”gramatici a erosului”.
Traseul inițiatic rămâne același, coborând dinspre Eminescu, Arghezi, Ion Barbu, dar Horia investighează acum și cărări mai puțin umblate, tainic umbrite ezoteric. Ceea ce s-ar pierde din accesibilitate se poate câștiga sigur în profunzime, datorită sclipirilor noi ale caratelor demersului liric… Horia a scris câteva zeci de cărți, cu siguranță că poezia lui va fi mai departe cercetată de criticii care au destulă substanță pentru noi deslușiri în opuri viitoare dedicate liricii seniorului.
Adaug stropul unei amintiri. Filiala ieșeană a Uniunii scriitorilor n-a avut niciodată un sediu. La începutul anilor ’70, am izbutit să primim un spațiu încăpător și elegant în Piața Unirii, la etajul al II-lea al palatului Braunstein. Cred că sunt confrați care și-l amintesc. (A trebuit să-l părăsim când a început îndelunga restaurare a imobilului – dar tot răul spre bine, fiindcă astfel s-a putut obține decizia construirii unui edificiu destinat condeierilor din Moldova, care, astăzi, este cel mai frumos și funcțional din țară.) Dar să revin la aproape uitata inaugurare a sediului din palatul Braunstein: câțiva scriitori și-au scris atunci câte un gând pe o „foaie memorială” ce o păstrez. Iată textul lui Horia: „Astăzi mă simt și mai acasă ca oricând în Moldova de miază-noapte.”
Închei reamintind titlul simbolic al unei cărți ce i-am tipărit-o lui Horia în 1987: se chema „Doamna mea, eternitatea”.
