Divorțul – o afacere profitabilă

De obicei, când un cuplu divorțează nici cel mai mic detaliu despre cine ce și cui a făcut nu este trecut cu vederea. Dar destrămarea unui mariaj nu se rezumă doar la atât.
Țările cu cea mai mică rată a divorțului, în ordine crescătoare, sunt: Vatican, cu 0,0 la sută, Guatemala cu 0,15 la sută – o țară săracă unde avocații câștigă mult mai puțin decât tâlharii – și Macedonia cu 0,27 la sută.
De cealaltă parte a baricadei se află câteva state din America, dintre care „merită” să fie enumerate Texas, unde, dacă totul este grandios, de ce nu ar fi și rata divorțurilor, Florida – situație uimitoare ținând cont de media de vârstă înaintată a localnicilor – și New York.
Economistul Robert E. Lucas a câștigat în 1995 premiul Nobel în economie pentru că a dezvoltat și aplicat „o ipoteză a așteptărilor raționale”, transformând analizele macroeconomice și adâncind înțelegerea noastră despre politica economică. Ceea ce nu este cunoscut este faptul că soția lui a câștigat jumătate din banii veniți odată cu premiul. Acest lucru s-a întâmplat pentru că, în urma divorțului lor, din 1988, avocatul femeii inclusese în documente o clauză prin care se specifica faptul că el avea să împartă cu ea orice sumă câștigată la un premiu Nobel, în următorii zece ani de la divorț. Se pare că fosta doamnă Lucas înțelesese perfect cum stau lucrurile cu „așteptarea rațională”.
Până la primul divorț pronunțat într-un tribunal britanic, în 1857, singura modalitate prin care se putea obține o despărțire legală era printr-un act al Parlamentului, care ajungea la o valoare egală cu 42.000 de dolari americani, în zilele noastre. Astfel, de cele mai multe ori bărbații apelau la un obicei mult mai vechi și mult mai „profitabil”, s-ar putea spune, vânzându-și soțiile. Acestea erau duse în piața locală, de obicei cu o funie în jurul gâtului. În momentul în care se ajungea la un acord, funia respectivă era predată noului „proprietar”.
În Statele Unite, datorită creșterii ratei de divorțuri, industria jucăriilor a luat amploare. Acest lucru s-a întâmplat din cauză că, atunci când părinții se despart, fiecare dintre ei simte nevoia să „cumpere” afecțiunea copiilor cu diverse cadouri. În plus, când se formează două noi familii, vor exista, negreșit, două perechi de părinți și patru perechi de bunici, gata oricând să cumpere jucării pentru cei mici.
(Click News)