Duminică, 22 iunie 2008, Delegația Permanentă a PNL a decis câteva măsuri excepționale după analizarea rezultatelor obținute de liberali la scrutinul pentru locale.
Să trecem peste abordarea momentului de către presa de senzație. Concentrarea pe cazul Ludovic Orban răspunde întru totul nevoilor de tiraj și rating. Sunt aici toate ingredientele unei perspective de telenovelă, dragă nespus consumatorului autohton de media, dar nu numai lui: conflict cu note de scandal între două vedete, Călin Popescu Tăriceanu și Ludovic Orban, înfrângerea unei personalități carismatice – Ludovic Orban –, un așa-zis complot regizat pentru ca adversarul lui Călin Popescu Tăriceanu să piardă.
Să ne oprim asupra abordării la care s-a dedat presa serioasă sau, mă rog, cu pretenții de a fi serioasă, prin ceea ce televiziunile numesc analiști politici.
Cea mai semnificativă reacție poate fi definită astfel:
Bocirea lui Ludovic Orban drept victimă a Tiranului Călin Popescu Tăriceanu și, evident, scăldarea lui Ludovic Orban în cerneală îndulcită cu miere până la greață.
Această reacție nu merită mai mult decât o simplă consemnare.
Ea aparține presei puse în slujba lui Traian Băsescu, întruchipate de Oficiosul Evenimentul Zilei și componentele Trustului de presă al FNI. Desigur, am întâlnit o astfel de reacție și la Adevărul. Aici însă nu e vorba de o presă angajată drept cameristă la Cotroceni, ci de o presă fără har, tipică unor multimiliardari precum Dinu Patriciu care n-au ce face cu banii.
Bocirea lui Ludovic Orban ca victimă a lui Călin Popescu Tăriceanu e de două ori hazlie:
a) Pentru că aceeași autori, înscriși în diversiunea Trustului media al profitorilor de la FNI, îi cereau premierului, în decembrie 2007, capul lui Ludovic Orban, schițând în persoana ministrului o otreapă.
b) Pentru că Ludovic Orban n-a pățit nimic care să-l ducă în postura de a fi jelit ca o țărăncuță care și-a pierdut, prin accident, podoaba fecioriei.
Ludovic Orban a fost scos din postul de președinte al organizației de București și nu din cel, cu adevărat important, de ministru al Transporturilor.
Și n-a fost scos cu brutalitate, într-un gest de umilire națională, prin demitere, ci cu delicatețe, prin măsura reorganizării și, mai ales, a preluării de către însuși președintele PNL a funcției temporare.
Altceva ar fi fost dacă Delegația Permanentă ar fi vorbit de o sancțiune și, mai ales, de o înlocuire cu un coleg.
Și chiar dacă ar fi fost așa, Ludovic Orban e de presupus a fi bărbat politic și nu elevă de pension, ca să merite jelirea de către candelăresele din presa lui Băsescu.
Cum se explică această reacție?
Foarte simplu.
Diversioniștii cotroceniști s-au gândit să adâncească imaginea unui conflict major în PNL avându-l drept victimă pe Ludovic Orban.
Și în speranța creării în PNL a unui nou caz Stolojan.
