Diverse cuvinte de folos

1. Odată l-a întrebat pe părintele Cleopa unul din fii săi duhovnicești: Ce trebuie să fac când slujesc Sfânta Liturghie și primesc pe Hristos?
Când vrei să slujești și să te împărtășești cu Trupul și Sângele lui Hristos, trei lucruri ești dator să faci: să fii împăcat cu toți, să te spovedești și să-ți faci canonul de rugăciune. Cu aceste trei întotdeauna apropie-te, iar fără acestea niciodată să nu îndrăznești a te apropia de cele sfinte, ca să nu te arzi în focul cel dumnezeiesc.
2. Un călugăr din Mănăstirea Neamț l-a întrebat pe părintele Cleopa într-o zi: Ce să fac să mă mântuiesc?
Părinte Hariton, păzește aceste trei și te vei mântui cu darul lui Hristos: Să nu-ți rămână canonul și rugăciunea nefăcute în fiecare zi; scoală-te la miezul nopții și te roagă lui Dumnezeu, luând parte la slujba Utreniei; înfrânează-te până la moarte de mâncarea de carne și de vorbirea de rău.
3. Părinte Cleopa, dați-mi un cuvânt de folos l-a rugat unul din fii săi duhovnicești.
Ascultă, părinte. Mama tuturor faptelor bune este sfânta rugăciune. Dacă în vremea cea rânduită pentru rugăciune, te ocupi cu altceva afară de rugăciune ești batjocorit de diavoli, că toți sfinții au fost sub rugăciune. Prima grijă să-ți fie rugăciunea și apoi cititul, scrisul și lucrul mâinilor. Să nu te fure ocupațiile în locul rugăciunii. Numai când ești sub ascultare ai motiv binecuvântat să lipsești de la rugăciuni, căci ascultarea este mai mare decât rugăciunea.
4. Altădată a zis iarăși despre rugăciune:
Nimic nu lipește pe om mai mult de Dumnezeu ca sfânta rugăciune! Să nu ne lenevim nici o clipă de a vorbi cu Dumnezeu, căci diavolul dă mare război împotriva celor ce se roagă.
5. Odată l-a întrebat un călugăr: Părinte Cleopa, care este cea mai mare faptă bună pentru cel ce se pocăiește?
Spun dumnezeieștii Părinți că nici o faptă bună nu este mai scumpă sub soare ca recunoașterea păcatelor tale; și nici o primejdie nu este mai mare pentru suflet ca nerecunoașterea neputințelor tale.
6. Un alt frate l-a rugat: Spuneți-mi un cuvânt despre Împărăția lui Dumnezeu.
Asculta, frate. Împărăția lui Dumnezeu nu stă în cuvânt, ci stă în putere; adică în lucrarea faptelor bune!
7. Un duhovnic din mănăstire l-a întrebat: Părinte Cleopa, vin credincioși la mine la spovedit, să-i primesc?
Să-i primim cu toată dragostea, părinte. Cât s-au chinuit îngerii lor să-i aducă până aici și noi să-i lăsăm nemărturisiți?
8. Un credincios l-a întrebat: Părinte Cleopa, m-am certat cu cineva și ori de câte ori îi cer iertare, nu vrea să mă ierte. Ce să fac să mă împac cu dânsul?
Nu-i mai zice nimic, nici nu-l vorbi de rău câtre cineva, ci roagă-te lui Dumnezeu pentru dânsul și iartă-l din inimă. De la o vreme se stinge mânia, asemenea unui foc peste care nu mai pui lemne.
9. Odată l-a întrebat cineva: Ce zici, părinte Cleopa, este păcat să fumezi?
N-am găsit scris în Sfânta Evanghelie „să nu fumezi”; dar am găsit scris „să nu judeci”! Fumatul însă este păcat.
– Un călugăr l-a întrebat: Părinte Cleopa, de ce nu mă pot ruga cu aceeași râvnă ca în ziua când am venit la mănăstire?
Din cauza uitării, căci uităm de ceasul morții și al judecății lui Dumnezeu. Sfinții Părinți ne învață, zicând: ” Precum apa stinge focul, așa uitarea stinge rugăciunea! „Să ne întoarcem la râvna cea dintâi și ne vom mântui”.
-Unui părinte care se mânia adeseori pe ucenicul său, i-a zis odată bătrânul:
Părinte, nimic nu este mai greu decât să crești duhovnicește pe cineva. Dar să nu uităm ce spune Sfântul Efrem Sirul, că chipul îndreptării și al câștigării sufletelor este numai al blândeții.
-Un frate care pătimea o grea încercare, l-a întrebat pe părintele Cleopa: Ce să fac în suferința aceasta?
Rabdă, frate, până la capăt și mulțumește lui Dumnezeu că certarea aceasta este semn al milei lui Dumnezeu, iar nu al mâniei Lui.
– Altul iarăși l-a întrebat: Părinte Cleopa, poate un creștin bun să salveze o familie, un sat, o comunitate, prin sfințenia vieții lui?
Cum să nu poată, părinte! Cu cât sunt mai mulți creștini aleși în lume, într-o țară, într-o localitate, cu atât țara sau localitatea aceea este cruțată de primejdii, de războaie, de cutremure, de foamete și de tot răul. Iar cu cât se vor împuțina mai mult aleșii lui Dumnezeu dintr-o țară sau localitate, cu atât mai greu este lovită de certarea Domnului. Odată s-a întrebat un sfânt: ” Poate un om să mântuiască o cetate? Poate! „a răspuns el. Exemplu a fost proorocul și împăratul David. Că auzi ce zice Dumnezeu: „Pentru David, robul Meu, nu voi pierde cetatea Ierusalimului”.
– Părinte Cleopa, a întrebat un credincios, oamenii dinainte de Hristos, ca și cei ce n-au crezut în El până astăzi, au fost și ei călăuziți de pronia lui Dumnezeu, sau nu?
– Toți oamenii, dinainte sau de după Hristos, credincioși sau necredincioși, ca și strămoșii noștri de odinioară, toți au fost și au trăit sub pronia lui Dumnezeu. Căci pronia a fost din veci, nu numai de la întruparea Domnului nostru Iisus Hristos. Niciodată nu a fost lipsită lumea și întreaga creație de milă și pronia lui Dumnezeu. (www.biserica.org)