Distanța insesizabilă dintre primărie și pușcărie

Alegerea în fotoliile principale de la primărie a unor inși care acuși-acuși vor intra la pușcărie nu întâmplător rimează într-un fel aproape muzical. Opțiunea electoratului pentru o țață penală ca Olguța Vasilescu sau pentru Cătălin Cherecheș – viclean fecior de casă din Baia Mare – trebuie înțeleasă ca o formă de totală admirație populară. Încă o dată se confirmă că românul de rând mereu i-a iubit, chiar i-a venerat pe cei care se descurcă furând din bunurile statului. Votându-i cu inima și cu ștampila, alegătorul recunoaște tacit că la fel ar fura și el, dacă s-ar ivi contextul.
Desigur, cei ștampilați pe liste de către alegători sunt vinovați pentru că au încălcat cu nonșalanță o seamă de porunci divine foarte limpezi, care doar în ochii lor sunt tulburi. Începând cu poruncile „să nu furi” și „să nu minți”. Prin extensie, cei care-i votează pe hoți și pe escroci încalcă și ei aceleași porunci, chiar dacă o fac într-un mod indirect. Ei pot fi socotiți vinovați de complicitate în formă continuată. Grav e și că legea le permite să candideze tuturor scursurilor care au confruntări cu legea.
Acum, după alegeri, diriginții țării noastre sună alarma. Până și doamna dirigintă USA este îngrijorată și nu ezită să o spună, prin vocea ambasadorului său de la București.
O singură tăcere notabilă se remarcă. Cea a bisericii. De ce nu ia poziție?
M-aș bucura dacă înalții prelați ai Bisericii Ortodoxe Române s-ar apleca ceva mai mult asupra acestor chestiuni care țin și de morala creștină. Niște chestiuni care arată confuzie, poate chiar îmbolnăvirea foarte gravă a sistemului național de valori.
Decât să-și arate spiritul pamfletar în lupta cu homosexualii și cu drepturile lor legitime de minoritari, mai bine s-ar preocupa de îngrijorătorul fenomen al votării hoților și bandiților în funcțiile publice. Sau poate că-l așteaptă pe Iisus, să coboare El pe pământ și să ia atitudine?