Un bărbat inteligent și cu stofă știe să-și aleagă femeile din viața lui. În mod similar, patronul unei firme valoroase știe să-și aleagă oamenii cu care lucrează. Dar mai ales știe să-i desemneze pe cei care reprezintă instituția în public.
Acest lucru este valabil pentru toate domeniile, inclusiv pentru cluburile românești de fotbal. Între Iuliu Mureșan de la Cluj și Meme Stoica de la București e aceeași diferență ca între Arpad Paskany și Gigi Becali. E o distanță care, dac-ar fi s-o măsurăm în kilometri, acoperă drumul de la Cluj la București.
Merită felicitările noastre cei de la Cluj pentru modul în care, pe timp dușmănos de criză economică mondială, se pricep să scoată un profit gras din fugărirea imprevizibilei bășici futbolistice. Cumpără jucători pe bani puțini și-i vând de cinci, de zece ori mai scump, fără să uite să păstreze un procent din revânzarea lor ulterioară. Șefii clujeni se mulțumesc să ochească jucători străini, să-i ruleze puțin și apoi să-i vândă, dar nu să-i vândă oricum. Ci pe niște prețuri mari de te doare capul.
Nu trebuie să ne împotmolim în iluzii: deși Clujul are o importantă populație de etnie maghiară, românismul iese în evidență și în cazul CFR-ului; în sensul că șefii de acolo n-au răbdare să înființeze școli pentru copii, ca să-și crească propriii jucători. N-au răbdarea necesară pentru asta; ei vor profit nu imediat, dar rapid. Apropo, n-am să înțeleg niciodată de ce școlile astea sunt numite „academii”, căci academie înseamnă tocmai inversul unei creșe.
Ceferiștii clujeni sunt ca niște pokeriști, ca niște speculanți pe piața liberă. Niște pokeriști perfecți, cel puțin pentru România. Văd unde e miza și plusează. Au inspirație, o mai dau și în bară, dar când se face plus cu minus treaba merge.
Întreb și eu: e ceva rău în asta, acum când pokerul – pentru practicarea căruia nu demult se distribuiau pedepse de ani buni de pușcărie – este ridicat la rang de sport?
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.
