Complexitatea gândirii și viziunii Sfântului Antonie cel Mare nu poate fi descoperită într-o singură apoftegmă sau zicere a sa. Fiecare cuvânt al avvei care ni s-a păstrat în Pateric este un fragment care întregește portretul său. Îl vedem pe pustnic mărturisind în apoftegma 32 că a depășit frica de Dumnezeu pentru că a ajuns la iubirea care alungă teama. În felul acesta fixează un ideal foarte înalt, dar nu intangibil, după cum a dovedit el însuși. Cum nu se poate ajunge direct acolo, Patericul ne reamintește un alt cuvânt al avvei: „Să ai mereu în fața ochilor teama de Dumnezeu. Amintește-ți de cel care dă viața și ia viața! Urâți lumea și tot ce-i în ea! Urâți odihna trupească! Lepădați-vă de viața aceasta ca să trăiți în Dumnezeu! Amintiți-vă ce ați făgăduit lui Dumnezeu, căci El vă va cere socoteală în ziua judecății. Flămânziți, însetați, umblați goi, vegheați, jeliți, plângeți, suspinați în inima voastră. Cântăriți-vă dacă sunteți vrednici de Dumnezeu. Disprețuiți carnea, ca să vă mântuiți sufletele.”
Viața pământească nu este altceva decât o călătorie către veșnicele lăcașuri
Există o aparentă contradicție între afirmația Sfântului Antonie care zice că nu se mai teme de Dumnezeu pentru că îl iubește și îndemnul pe care îl găsim imediat după aceea: „Să ai mereu în fața ochilor teama de Dumnezeu” și celelalte. Cele două afirmații sunt diferite, dar nu se contrazic, întrucât nu se referă la același lucru. Frica de Dumnezeu reprezintă o etapă pe calea desăvârșirii, depășită de Sfântul Antonie în persoana sa. Totodată, el îi îndeamnă pe ceilalți, care nu au ajuns la aceeași măsură, să țină mereu în minte frica de Dumnezeu.
Acesta nu este singurul îndemn al avvei. Avem o serie de sfaturi scurte, percutante, niște recomandări pentru viața duhovnicească. Seria de povețe poate fi cuprinsă în ultima dintre ele, care le sintetizează: „Disprețuiți carnea, ca să vă mântuiți sufletele!”
Avem de-a face cu o opoziție radicală între lumea materială și cea duhovnicească. Pentru a căpăta acces la cea de-a doua trebuie reduse cât mai mult legăturile cu cea dintâi. Această potrivnicie a lumilor nu reprezintă ceva nou. Sfântul Pavel avertizează că „cei ce se folosesc de lumea aceasta să fie ca și cum nu s-ar folosi, căci chipul acestei lumi trece” (I Cor 7, 31). Viața pământească nu este altceva decât o călătorie către veșnicele lăcașuri. Și totuși nu putem să nu ne punem întrebarea: Oare chiar atât de puternică să fie opoziția dintre spirit și materie? Oare trupul nostru este rău? În felul acesta ajungem în inima unei controverse care a marcat vreme de secole Biserica și, chiar și după ce totul a părut lămurit, ispita nu a dispărut. E vorba despre viziunea dualistă asupra lumii. Creștinismul a opus acestei învățături doctrina sa optimistă, conform căreia răul nu are ființă, el există doar prin parazitarea binelui.
Trupul și lumea se pot așeza pe traiectoria spiritualizării doar printr-un efort uriaș
Cu toate acestea, dualismul tranșant s-a insinuat și continuă să o facă în înțelegerea unor creștini. Cu atât mai mult, cu cât termenii utilizați în Scriptură sau în scrierile Părinților ne-ar lăsa să înțelegem că materia sau lumea ar putea fi rele în sine. Aceasta ar fi, foarte schematic, viziunea dualistă: împărțirea lumii în două tabere, binele și răul, aflate într-un război fără sfârșit. O luptă vizibilă care parcă blochează accesul la adevărul că răul nu este altceva decât produsul pasager al voinței libere. Materia nu este rea, chiar dacă este coruptibilă, și este chemată la o continuă spiritualizare. Prin urmare, războiul duhovnicesc, nevăzut, nu este împotriva materiei și a creației lui Dumnezeu, ci urmărește stabilirea unui bun raport al trupului cu duhul. Trupul și lumea se pot așeza pe traiectoria spiritualizării doar printr-un efort uriaș. În acest context teologic trebuie înțelese îndemnurile avvei Antonie din apoftegma citată mai sus. Altfel spus: Țineți în minte teama de Dumnezeu, pentru ca apoi să o puteți birui și pe aceasta prin iubirea de Dumnezeu. Dar pentru a-l putea iubi pe Dumnezeu, feriți-vă de atașamentul față de cele trecătoare ale lumii.
(Sursa: Ziarul Lumina)
