Gripa nouă (de ce s-o mai fi numind nouă, fiindcă s-a cam învechit și asta) a mai făcut o victimă, parcă la Ploiești. Sau, mă rog, undeva pe blândele noastre meleaguri mioritice, alintate de alternanța deal-vale. AH1N1, virus porcin, ne ține și el lipit de Bulgaria unde, pe la Plevna, în completarea războiului de acum un veac și jumătate, omoară oameni. Unu, doi, cinci, n-am reținut exact. Cu Bulgaria împărțim ultimele locuri din Europa la salarii, la sărăcie, la neintrarea în spațiul Schengen. De ce n-am fi siamezi și la gripă porcină?
Un lucru mă nedumerește însă. Un virus, mult mai puternic, ucide în serie, iar el nu intră în nici-un program de profilaxie și protecție. O televiziune de știri își începea buletinul informativ matinal cu o nouă posibilă victimă a „porcinei” și declasa pe locul opt informația că un bărbat din Iași s-a sinucis noaptea trecută. Motivul? Nu mai avea cu ce-și achita ratele la bancă, sărăcia și lipsa unei perspective salvatoare l-au dus la disperare. Disperarea a mai ucis un om. Analizele de laborator ar trebui să găsească în trupul sufletului lui, pentru că și sufletul își are trup, confecționat din nori și aer, microbul depresiei, puternic și contaminant, virusul ucigașal pierderii oricărei speranțe.
O statistică zicea că anul trecut 4100 de români și-au pus ștreangul de gât. Mă rog, ștreangul poate însemna cianură, aruncarea în gârlă, pumnul de somnifere, roțile, ca o mașină de tocat oase, ale trenului. Sinucigașii, pe abundența asta de evenimente când politice, când mondene, când monden-politice, sunt lăsați la urmă. Cine are timp să noteze, într-o știre de o frază, că la Cucuieții din Deal s-a mai spânzurat unul? Era tânăr, avea tot viitorul în față și el s-a omorât. Încearcă de mai pricepe ceva!
Ei, tocmai asta e. Nu mai avea viitorul în față. Performanța, unică în istorie, a „modernizării” propuse de regimul Băsescu este trecerea viitorului la spate, pe post de trecut. Nerămânându-le în față nimic, doar trecut, amărăciuni bifate și trăite deja, unii aleg să se omoare. Sunt mulți, din ce în ce mai mulți. Sute de mii de firme au sucombat și operațiunea demolării capitalismului românesc, neînfiripat, continuă înfloritor.
Marea criză americană de prin anii 30 ai secolului trecut declanșase o ploaie de sinucigași, patroni de firme falimentare care se aruncau de la etaj. Pietonii treceau pe trotuare uitându-se în sus, speriați să nu le cadă un sinucigașîn cap.
Cam aici ne aduce și pe noi „modernizarea” propusă de Traian Băsescu. De altfel, de când îl știu ca politician, și-l știu de vreo 20 de ani, cel care ne-a ajuns azi președinte câștigă toate bătăliile electorale și neelectorale luptând („și dă-i și dă-i, neicușorule”, ca-n Caragiale) pentru „reformă”. A reformat, până a făcut-o invizibilă, flota, a reformat transporturile pe șosele și pe calea ferată până le-a făcut țăndări, a reformat intens Capitala încât după două mandate, unul întrerupt din motive de promovare la Cotroceni, metropola dâmbovițeană a ajuns o incintă de balamuc.
Acum își propune să reformeze sistemul de votare. Se fura până acum mult prea greu. Te duceai cu pufoaica, cu zahărul și mălaiul la poarta omului, te vedea presa, cea care mai e presă și nu apendice slugarnic al Cotrocenilor. Greu. Performanța lui Baconschi de la Paris trebuie musai depășită. Un vot pe secundă la o secție, sau la trei secunde? Doamne, ce rușine în vremuri de incredibile performanțe electronice. Se va vota, în consecință, electronic. Într-o singură secundă pot vota milioane de alegători. Ce milioane, toți! Numărătoarea, comprimată într-o singură cifră, o va face calculatorul de la Interne al domnului Igaș. „Pentru o gustărică”, vorba lui Berceanu, poate fi și el pe acolo. Cu Videanu, cu Flutur, cu Blaga. Ce te mai omori cu număratul, măi Viorică, îl va certa Videanu pe Hrebenciuc, lasă-ne pe noi. Numărătoarea electronică – ce dracu, ne-am modernizat și noi – s-a isprăvit. Sută la sută au votat – ai ghicit – PD-L. Vezi, și tu, care te lăsai păcălit de sondaje că nu vom intra nici în Parlament. Uite că am intrat și am intrat singuri. Electronic – și electronica nu poate fi suspectată de minciuni și trădări – la opoziție scrie negru pe alburiu zero. Nici măcar voi nu v-ați votat, mă! Se poate, măi, Viorică!
Câți români a omorât porcina în acest an? Patru! Fleac. Câți au făcut infarct pe la cozi așteptând să-și obțină dovada că au fost ofițeri în armată? Câți au pierit prin agravări de disperare? Câți s-au aruncat, în acest generos început de an, de la fereastră? Cine are timp de asemenea statistici! Câți, autodebranșați fiindcă n-au cu ce achita căldura, au fost găsiți congelați în case? Câtor cetățeni cu boli grave li s-au terminat doctoriile și nu mai au nici cu ce și nici de unde le cumpăra? O femeie din București se zbate între viață și moarte sfâșiată de câini între niște ziduri pustii unde ajunsese în căutare de fier vechi. De bine, de prea mult bine, de „să trăiți bineee” căuta acea amărâtă fier vechi prin gunoaie sau acolo se refugiase ultima ei speranță? Câinii aveau și ei un interes în zonă, așa că au sfâșiat-o. Alți câini, mai mari și mai bine dresați, sfâșie zilnic România. N-avem fonduri pentru a contabiliza victimele. Abia dacă putem furniza presei informații despre ravagiile virusului AH1N1 promovat la rang de pericol național.
