Intervenția Comisiei Europene în cazul Ford ridică o serie de probleme interesante. Comisia pare a aplica o logică foarte simplistă care pune sub semnul întrebării o politică agresivă, dar legitimă, de atragere a investitorilor. Guvernul României ar putea avea un caz solid dacă decide să conteste decizia. În schimb, guvernul s-a comportat lamentabil în comunicarea cu Comisia, iar premierul Tăriceanu s-a hotărât să își umfle mușchii naționalismului de paradă într-un caz unde nu se potrivesc deloc.
Să le luăm pe rând. Comisia a constatat că în privatizarea de la Craiova guvernul a pus anumite condiții legate de păstrarea locurile de muncă și de un minim de producție. În schimb, Ford urma să plătească mai puțin pentru fabrică. Condițiile puse de guvern reprezintă preocupări legitime (câți șmecheri au cumpărat fabrici de stat doar pentru pământurile de sub ele?).
Comisia Europeană pare însă a considera acest aranjament un ajutor de stat care distorsionează libera concurență. Iar articolul 87 din tratatul UE interzice asemenea ajutoare. Deci, Comisia are baza juridică de a interveni. Rămâne întrebarea dacă a intervenit în mod înțelept. Cred că de această dată Comisia s-a vrut mai catolică decât papa. Statul român a organizat o licitație, trei companii s-au arătat interesate, dar numai Ford a făcut o ofertă certă, lucru care reiese limpede chiar din comunicatul de presă al Comisiei. Dacă a fost o licitație, atunci orice companie ar fi putut participa și ar fi avut acces în etapa următoare, unde s-au negociat concret condițiile contractului. Nu văd unde este distorsionarea pieței. Mai spune comunicatul de la Bruxelles: ”investigația Comisiei a arătat că aceste condiții (privitoare la locuri de muncă și investiții – n.C.G.) au scăzut prețul de vânzare”. Nu cred că era nevoie de o investigație care să arate acest adevăr simplu. Chiar acesta a fost târgul asumat în mod deschis: vă scădem prețul, dar vă punem condiții. Comisia ar putea avea dreptate dacă ar dovedi că a existat o înțelegere prealabilă în statul român și Ford pentru a ”aranja” criteriile de licitație, dar nici măcar nu face această acuzație în comunicatul de presă (pentru mai multe detalii ar trebui să așteptăm motivarea deciziei pe larg, care încă nu este publică).
România a aplicat în cazul Ford o tactică agresivă de atragere de investitori, des întâlnită în economiile de tranziție. Rămâne de văzut dacă aceste politici încalcă sau nu piața comună a UE. Acest caz are valoare de precedent. După părerea mea, Comisia greșește pe fond: nu poți vorbi de distorsionarea competiției câtă vreme intrarea oricărui investitor în asemenea contracte avantajoase este liberă (problema este că noi suntem disperați după investiții serioase, nu că ar sta investitorii la ușă și noi îi discriminăm).
Dar chiar și când are dreptate pe fond, guvernul român reușește să dea cu bâta în baltă. Aș paria că dacă se comunica mai bine cu Comisia, această decizie nu ar fi fost luată în forma respectivă. În scrisoarea trimisă către ministrul român de Externe în 10 decembrie 2007, Comisia lasă să se vadă stupoarea că a aflat de privatizare din presă. Citiți vă rog acest paragraf din epistolă: ”Prin scrisoarea din 18 iulie 2007, autoritățile române au informat Comisia cu privire la faptul că privatizarea Automobile Craiova va fi notificată Comisiei. În septembrie 2007, Comisia a aflat din presă că România a semnat, se pare, un contract de vânzare-cumpărare cu Ford”. Deci în iulie (după multe discuții cu Comisia) ne-am angajat să-i ținem la curent despre cum merg negocierile și după două luni oamenii ăia au aflat ”din presă” că ”se pare” am fi semnat deja contractul. E jenant pentru noi, cei de la Comisie par a fi mai degrabă chitiți să ne dea o lecție pentru bădărănie. Cred că dacă pur și simplu am fi avut grijă să întrebăm la Bruxelles înainte de a bate palma cu Ford am fi putut evita tot acest scandal.
Colac peste pupăză, premierul Tăriceanu se trezește vorbind: „Ce vrea Comisia Europeană să facă România? Nasturi. Să facă alții mașini și avioane”. Adică, înțelegeți dumneavoastră cum vine treaba: Tăriceanu apără dreptul României în fața presiunii oamenilor răi din Occident, care ne vor subdezvoltați. E cel mai prost răspuns posibil. La o chestiune serioasă, unde ai argumente solide, vii și umfli baloane naționaliste. Pe lângă condițiile inițiale, România a mai acordat Ford 120 de milioane de euro ajutoare de stat curate, după regulile UE, notificate Comisiei. Dacă Occidentul voia să ne lase fără investiție nu aproba nici acele ajutoare. Premierul Tăriceanu a pierdut o bună ocazie să pară deștept și bine crescut.
