După ce, cu ani buni în urmă, fusese dovedită implicarea fabricii de crime „Mafia” în lumea filmului și în distribuirea Oscarurilor, mă așteptam ca publicul să privească mai cu reticență decernarea acestor premii mondiale, al căror rol ține mai curând de marketing, decât de performanțele artistice în sine. În marile producții cinematografice, fabrica de crime își plasa oamenii aflați sub oblăduire, lucru care nici nu trebuie să ne mire, fiindcă unde apărea mult bănet, hop și Mafia dintr-un boschet, cu pistoalele gata să prepare un „fresh” din gloanțe proaspete.
Se mai cunoaște azi că toată gașca aia mișto de starlete – în frunte cu Ava Gardner, considerată în anii 40 drept cea mai frumoasă femeie de pe fața Pământului – ca și când un juriu competent ar fi trecut în revistă tot muieretul de pe planetă și s-ar fi oprit la ea – primea în paralel roluri principale în paturile marilor mafioți. Dacă duducuțele nu acceptau, se puteau linge pe bot de filme, dar ele erau departe de a se arăta deranjate de mâinile decorate cu sânge care le deschideau sutienele, considerându-i pe mafioți niște tipi foarte sexy, cu mitralierele lor, cu automobilele lor, cu trandafirii lor roșii de la butonieră și cu crimele lor excitante.
Oricine cunoaște toate aceste lucruri nu se arată mirat că, în cursul anilor, o grămadă de filme stupide și de actori pe măsură au fost răsplătiți cu statuetele respective. Cineva face jocurile, iar prostimea, lipsită de discernământ, înghite momeala.
Anul acesta însă, am fost uluit când am aflat că marile premii au fost confiscate de „Discursul regelui”. Acest film – pe care doar cine nu a luptat cu un complex de inferioritate în viața lui nu îl înțelege – nu conține nimic din E-urile Hollywood-ului de azi. Nici o limbă scăpată în gura vreunei bunăciuni de către vreun Colin Farrel, nici o țâță goală, nici un schimb de gloanțe, nici un pumn în gură, nici o urmărire cu automobile.
E povestea, dramatică și umană, a unui rege, care a dus războaie lungi cu cel mai teribil și neașteptat inamic: bâlbâiala. E un film frumos, neașteptat de frumos, iar asta o spune un republican convins.
