Ținerea unui discurs de mulțumire în timpul galei premiilor Oscar reprezintă un exercițiu destul de dificil pentru câștigătorii prestigiosului premiu, deoarece discursul trebuie să fie scurt, memorabil și să nu îi acopere de ridicol în fața sutelor de milioane de telespectatori, informează AFP.
„Fiți conciși, originali și fiți sinceri. Aveți doar 45 de secunde”, a reamintit Sid Ganis, președintele Academiei de film americane, la începutul lunii februarie, cu ocazia banchetului organizat în onoarea nominalizaților la cea de-a 81-a ediție a galei Oscar, ce va avea loc duminică, la Hollywood.
Singurele momente spontane din acest spectacol, regizat până în cele mai mici detalii, câteva discursuri au intrat în istorie datorită eleganței sau emoției lor, în timp ce altele au semănat cu adevărate explozii.
Actrița Sally Field a devenit celebră și a fost adeseori parodiată, ulterior, datorită frazei sale „de această dată, o simt (…) ma iubiți, acum, mă iubiți!”, după ce a primit al doilea Oscar în 1985.
„Fiți conciși, fie-vă milă, fiți conciși, mai ales dacă nu sunteți o persoană prea cunoscută. Și să nu plângeți, e patetic. E doar un simplu premiu”, a glumit actorul britanic Ricky Gervais la gala premiilor Emmy din 2008.
Cu toate acestea, actorilor le este foarte greu să își păstreze sângele rece când primesc premiul Oscar, considerat un adevărat „Graal” al Hollywoodului. Plângând în hohote, Halle Berry a ținut în 2002 un discurs de peste două minute și 30 de secunde, depășind de cinci ori limita de timp admisă, după ce a primit Oscarul pentru rolul din „Puterea Dragostei”. Berry a mulțumit tuturor, inclusiv avocatului personal.
Aceeași criză de plâns s-a repetat și la Gwyneth Paltrow în 1999: „Am sentimentul că nu merit toate acestea, aflându-mă aici, în mijlocul vostru!”, a declarat actrița britanică. Patru ani mai târziu, a venit rândul actriței australiene Nicole Kidman: „Russel Crow mi-a spus: «să nu plângi dacă vei urca aici, dar iată că acum plâng!”.
Transmisă în direct, gala Oscarurilor trebuie să rămână un spectacol familial și consensual, și nu o tribună politică, așa cum a învățat pe pielea lui controversatul regizor Michael Moore, recompensat în 2003 pentru documentarul „Cântec pentru un masacru/ Bowling for Columbine”, dar care a trezit doar câteva râsete în sală după ce regizorul l-a criticat pe George W. Bush și războiul din Irak.
Cu douăzeci de ani în urmă, Marlon Brando a mers chiar mai departe de atât, refuzând să accepte Oscarul primit pentru rolul lui din „Nașul” și a trimis o tânără femeie pe scenă, pentru a protesta în acest fel împotriva tratamentului aplicat de Hollywood populației de origine amerindiană.
Uneori, însă, anumiți câștigători dau dovadă de inspirație, iar discursurile lor intră în istorie: „Eram doar o fetiță care locuia într-o parcare de rulote și aveam un vis!”, a declarat Hilary Swank, după ce a obținut al doilea Oscar pentru cea mai bună actriță în 2005.
În același an, Jamie Foxx, câștigătorul categoriei masculine, pentru rolul din „Ray”, a ținut un discurs care a fost citat adesea. Evocând-o pe bunica lui decedată, actorul american a povestit cum ea a fost aceea care l-a învățat să se poarte corect, inclusiv biciuindu-l uneori.
„Să fim sinceri, nu este așa pentru că nu am avea timp să ascultăm discursurile lungi, ci pentru că nu avem timp să ascultăm discursuri plictisitoare. Dacă nu aveți nimic interesant de spus, atunci inventați!”, i-a sfătuit pe câștigători Ellen DeGeneres, prezentatoarea galei Oscarurilor din 2007.
DeGeneres a adăugat, pentru a concluziona: „Nu fiți stresați doar dintr-atât, pentru că poate că nici măcar nu veți câștiga!”.
