De Ziua Internațională a Pădurilor, Direcția Silvică Suceava a dat startul împăduririlor de primăvară, pe cele mai mari suprafețe de teren din țară, în acest scop urmând să fie utilizați cinci milioane de puieți de arbori, majoritatea produși în pepinierele proprii.
Ziua Internațională a Pădurilor este sărbătorită în fiecare an pe 21 martie, după ce a fost adoptată o rezoluție de către Adunarea Generală a ONU în 28 noiembrie 2012.
Rolul acesteia este de a crește gradul de conștientizare a lumii cu privire la importanța și utilizarea copacilor și felul în care copacii susțin viața umană.
Regia Națională a Pădurilor – Romsilva va planta circa 19 milioane de puieți forestieri în campania de împăduriri de primăvară din acest an, aceștia fiind produși în pepinierele silvice proprii.
Programul campaniei de împăduriri de primăvară prevede în acest an regenerarea a 10.244 de hectare fond forestier de stat, din care 7.127 ha vor fi regenerate pe cale naturală, iar 3.117 prin regenerare artificială (adică lucrări de împăduriri). În plus, vor fi efectuate lucrări de completare pe 1.391 ha și de refacere a plantațiilor afectate de calamități pe alte 179 ha.
Cele mai multe suprafețe care vor fi regenerate natural sunt cele administrate de direcțiile silvice Suceava – 819 hectare, Bacău – 741 hectare și Neamț – 453 hectare.
Regenerarea pădurii în 2022.
Și la lucrările de împăduriri, Direcția Silvică Suceava va regenera artificial cele mai mari suprafețe, 915 hectare, urmată fiind de direcțiile silvice Mureș, cu 258 hectare, Neamț, cu 217 hectare, și Maramureș – 208 hectare.
Pentru asigurarea realizării programului de împăduriri, la nivelul Direcției Silvice Suceava au fost produși în ultimii cinci ani peste 72 milioane puieți, din care pentru necesitățile proprii sunt pregătiți anual, în medie, 5,6 milioane puieți, diferența fiind distribuită către alte direcții silvice județene.
În prezent, fondul forestier național are o suprafață de peste 7 milioane de hectare, suprafața terenurilor împădurite din România crescând de la an la an, conform datelor Ministerului Mediului, Apelor și Pădurilor.
***
„Salvarea și extinderea pădurii este ceea ce face an după an, prin tradiție, vocație și statut, Direcția Silvică Suceava”
„Simpla consemnare a faptului că Direcția Silvică Suceava administrează 76% din întregul fond forestier al județului – ce cuprinde o suprafață de peste 440.000 ha, desfășurată într-un imens amfiteatru natural, de la lunca Siretului până la Munții Rodnei și Călimani – este ea singură în măsură a oferi oricui o primă imagine a efortului, răspunderii și a dimensiunii importanței sociale a muncii slujitorilor suceveni ai pădurii. Dacă vom adăuga – fără a face exces de cifre – că anual este introdus în circuitul economic, în medie, un volum de circa 1300 mii m.c. de lemn din specii valoroase, în diferite sortimente și cu diverse utilizări (cherestea, mobilă, furnire, lemn de construcție sau pentru încălzirea locuințelor etc.) vom desluși inclusiv contribuția benefică – salutară, am putea spune – pe care o aduc pădurile administrate de noi la funcționarea agenților și unităților economice de profil din județ, la asigurarea resurselor de existență pentru mulți dintre locuitorii acestor meleaguri. Aspect cu atât mai pozitiv, cu cât, se știe, foarte multe dintre unitățile industriale, productive ce ofereau de lucru sucevenilor și-au încetat, din varii motive, activitatea, începând cu primii ani postdecembriști. Astfel încât – așa cum ne-au lăsat «poruncă» înaintașii și cum prevăd normativele în vigoare – noi, silvicultorii, concepem și practicăm operațiunea de exploatare a lemnului nu ca pe un simplu scop în sine, bazat pe criterii de profit momentan. Considerăm «culegerea recoltei lemnoase» – la fel cum o face, indiferent de natura acestei recolte, orice gospodar bucovinean adevărat – ca o parte integrantă a procesului complex și permanent de cultură, de regenerare a pădurii de azi și de mâine, ca o etapă subsumată imperativului gestionării chibzuite și durabile a acestei unice resurse naturale regenerabile. Afirmația marelui nostru înaintaș Marin Drăcea are pentru toți slujitorii pădurii valoare de axiomă și de îndemn: «Ce rămâne până la urmă din toată munca inginerului silvic? Câte păduri a exploatat de pe suprafața pământului? Nu! Ci câte a păstrat și a întemeiat în bune condiții». Am amintit acum, în cadrul «Lunii Plantării Arborilor» – perioadă de vârf în activitățile specifice consacrate regenerării pădurii, dar și prilej de popularizare a multiplelor foloase pe care ni le aduce codrul, pe lângă cele materiale, că pădurea nu este doar o sursă, aflată, la îndemână, de profit. Am vrea să deschidem, nădăjduim, ochii celor care, din diverse interese, «nu văd pădurea din cauza copacilor», cum glăsuiște o veche zicală. Celor invocați, care încă percep codrul doar ca sursă de lemn, doar ca o marfă oarecare, bună doar de scos la mezat – dar deopotrivă și celor, mult mai mulți, din fericire, care o prețuiesc și o iubesc – le dedic un mic extras din textul închinat codrului, ca prezență tutelară și superioară vieții omenești, trecătoare – de neuitatul eminescolog care a fost Petru Creția: «Dintre toate, dintre tot ce s-a dat vieții noastre în lume (…) cel mai greu este să vorbești despre păduri (…) Ar trebui s-o facă numai știutorii de păduri, cei care le-au măsurat cu pasul, cu viața și cu gândul lor, cei care le știu numi formele și naturile, le pricep corect traiul și graiul. Pentru noi, ceilalți, trecători, pădurile rămân vechi și preaputernice locuri de obârșie, pierdute și redobândite într-un act de venerație și chiar de teamă».
Prin memorabilele cuvinte citate, nu vreau decât să reamintesc o axiomă. Omul, ființă fragilă și trecătoare, dar adesea trufașă și nechibzuită în acțiunea sa, precum și omenirea în ansamblul ei, datorează mult pădurii, această străveche «societate vegetală», mult mai stabilă și mai funcțională – prin justa cumpănă realizată de natură între relațiile de concurență și cele de întrajutorare – decât oricare dintre societățile omenești din trecut și de astăzi. Pădurea i-a fost ființei umane, încă din timpuri imemoriale, sprijin salutar, sursă de hrană și căldură, adăpost primitor în vremurile de restriște. Dintotdeauna, cum frumos a consemnat folclorul nostru, codrul ne-a fost un frate bun, generos și tăcut. Din păcate, de prea multe ori în devenirea sa, omul nu a dat dovadă de frăție, de reciprocitate în lunga sa relație – majoritar distructivă – cu ecosistemul forestier planetar. Mulțimea exemplelor de viață și de conviețuire socială oferite nouă de arbore și pădure este impresionantă și depășește percepția noastră. Dar, ce anume – ar putea întreba cineva – pot să învețe oamenii, ființele gânditoare, de la un… arbore? Din nenumăratele lecții posibile, ne vom opri aici doar la două. Arborele este, prin excelență, o ființă tenace, verticală, ce tinde neobosit spre înalt, spre Soare. Dar salutara consecvență vegetală e pervertită nu o dată de ființa gânditoare în vanitate și în orgoliu. Din fericire, omul contemporan începe să devină tot mai convins de adevărul conținut de acea axiomă care ne reamintește că arborii au precedat primul om pe pământ și îi vor supraviețui ultimului pământean! Viitorul și bunăstarea socială nu pot fi nici măcar imaginate în lipsa unor masive verzi întinse, sănătoase, productive. Din aceste considerente, în conformitate cu Rezoluția Adunării Generale a ONU din noiembrie 2012, ziua de 21 martie a fiecărui an a fost declarată «Ziua Internațională a Pădurilor», context în care toate statele membre sunt invitate la acțiuni pentru prezentarea și promovarea, în context național, a unor activități concrete privind starea și gestionarea durabilă a pădurilor. Se dovedește tot mai evident că, în propriul lui interes, Homo sapiens, ființa gânditoare, trebuie să regăsească la nivel planetar acel echilibru – pentru care slujitorii pădurii au militat dintotdeauna – între numărul și dimensiunile fabricilor de cherestea, de pildă, pe de o parte, și cele ale solariilor și pepinierelor silvice, pe de alta.
Omenirea, în integralitatea ei, devine tot mai conștientă de aceste adevăruri și de miza esențială pe care o reprezintă pentru supraviețuirea, sănătatea și bunăstarea ei, salvarea Pădurii planetare. Este, de fapt, pentru noi, slujitorii suceveni ai pădurii, un motiv în plus pentru a-i îndemna pe concetățenii noștri să planteze cel puțin un arbore, o floare, să-și împrospăteze, de primăvară, casa, ograda ori grădina, să-și bucure mintea și sufletul numai cu gânduri și fapte bune. Este esența dorinței noastre, de a sădi în sufletul oamenilor acele necesare sentimente de respect față de natură, de viu, premisă a salutarei purificări spirituale, atât de necesare în aceste vremuri încrâncenate și egoiste. Este de înțeles că salvarea, extinderea pădurii nu se pot face festivist, prin inițiative și participare individuală, ocazională, oricât de bine-venită ar fi aceasta. Asemenea campanii și programe de reconstrucție ecologică presupun fonduri substanțiale, pregătire, organizare, mijloace umane, financiare și tehnice importante. Este ceea ce face an după an, prin tradiție, vocație și statut, Direcția Silvică Suceava. Nu voi detalia aici – în acest mesaj de suflet – dimensiunea acestei implicări. Nu trebuie să uităm, totuși, că datele ce definesc amploarea lucrărilor de primăvară vizând regenerarea pădurii pot să apară, azi, ca nefiind spectaculoase ori impresionante, în accepție strict matematică, numerică.
Regenerarea pădurii nu se realizează numai prin împăduriri. Sunt alese și practicate tratamente silvice care privilegiază regenerarea naturală, creditată ca fiind mai sigură, mai sănătoasă decât plantarea. Prefer mai degrabă să invoc memorabila afirmație a marelui silvicultor român Marin Dăcea: pentru a crește și înflori, pădurea are nevoie în primul rând de roua și căldura inimii omenești. Altfel spus, preocuparea pentru asigurarea pădurii viitorului include, dar și transcende clasica împădurire, urmată de completarea plantației cu alți puieți, în următorii ani.
Nutrim speranța că tânăra generație va confirma pe deplin adevărul relevat de această frumoasă constatare și îndemn: arborele plantat de mâna ta, omule, este cel mai sigur inel de logodnă cu viitorul!”
Ing. Sorin Ciobanu
Director al Direcției Silvice Suceava
