Aproape o mie de oameni au înfruntat vremea rea și l-au condus sâmbătă, 9 aprilie, pe ultimul drum pe Filaret Moțco, diplomatul ucis pe 1 aprilie într-un atentat terorist în Afganistan, în timp ce se afla în misiune la biroul ONU.
Timp de o săptămână, de pe 3 aprilie, clopotele bisericii din Izvoarele Sucevei au anunțat dispariția celui mai iubit fiu al satului, diplomatul Filaret Ioan Moțco. Așa cum am aflat de la Maria Maruseac, familia și-a dorit foarte mult să fie înmormântat în satul natulpentru că “viața l-a dus printre străini și acolo a câștigat moartea prematură. Măcar pe veci să rămână printre noi, din generație în generație”, a spus sora lui Filaret Moțco.
Oameni din întreaga țară, foști colegi de liceu și de facultate (Filaret Moțco a absolvit șase facultăți), au venit la Izvoarele Sucevei pentru a participa la slujba de înmormântare a funcționarului ONU. Acestora li s-au alăturat prefectul județului, Sorin Arcadie Popescu, vicepreședintele Consiliului Județean Daniel Cadariu, șefii Inspectoratului Județean de Jandarmi Suceava, Inspectoratului pentru Situații de Urgență, Centrului Militar Județean, Poliției de Frontieră Suceava, președintele PSD Suceava, Cătălin Nechifor, prim-vicepreședintele PD-L Suceava Dumitru Pardău. De asemenea, au fost prezenți și militari din Batalionul 335 din Botoșani, precum și vânători de munte.
Peste 500 de oameni au ajuns la casa lui Filaret Moțco transportați de jandarmi și polițiști de frontieră
Deoarece accesul până la locuința familiei lui Filaret Moțco se face cu dificultate din cauza drumului anevoios, prin munte, oamenii au parcurs peste trei kilometri pe jos sau cu microbuzele jandarmeriei și poliției de frontieră. În jurul orei 11,00 peste comuna Izvoarele Sucevei un vânt puternic a adus și prima repriză de viscol, fenomen care s-a repetat și în timpul deplasării cortegiului funerar spre biserică, în timpul slujbei religioase și al drumului de la biserică spre cimitir.
Potrivit obiceiului locului, înaintea procesiunii de înmormântare, localnicii au fost invitați la praznic, după care cortegiul funerar însoțit de militarii din Batalionul 335 din Botoșani s-a îndreptat, prin ninsoare, frig și noroi, spre biserica din sat, unde un sobor de preoți, avându-l în frunte pe preotul protopop, Aurel Goraș, a oficiat slujba religioasă.
„A pornit din Alunișul din Izvoarele Sucevei și a ajuns departe”
La finalul slujbei religioase, preotul protopop a precizat că „Filaret este un om cu totul deosebit al acestei localități, pentru că a pornit de aici, dintr-un cătun aparent foarte neînsemnat, Alunișul din Izvoarele Sucevei dar pe care el, astăzi, l-a făcut cunoscut lumii întregi. Nimeni și nimic nu-l poate da înapoi familiei, acestei mame împovărate de bătrânețe care își conduce fiul către groapă, frați, surori, celor care plângeți acum și tuturor colegilor. Ceea ce putem face astăzi este să aducem recunoștința acestui om care a făcut cunoscut numele României în atâtea părți ale globului pământesc. Un om care s-a remarcat prin profesionalismul său, prin caracterul său, prin ceea ce a făcut. Nu cred că la Izvoarele Sucevei au mai fost prezenți la o înmormântare atâția oameni, cadre din armată și din structurile Ministerului de Interne, reprezentanți ai ONU sau că vreo familie a primit condoleanțe din partea președintelui SUA, a Secretarului General al ONU, a Ministerului Afacerilor Externe, a președintelui României, din partea premierului și a ministrului Apărării Naționale. Filaret va rămâne în memoria acestei comunități ca un erou, ca un om cu totul deosebit, pentru că a murit pentru pace, a cinstit locul de unde a plecat, a cinstit oamenii din Izvoarele Sucevei”, a încheiat preotul Aurel Goraș.
O prezență discretă, un discurs emoționant
Responsabilul pe probleme de securitate ONU, reprezentant pentru România, dr. Francois Farah, prezent la înmormântare, a spus că Filaret Moțco a lucrat la ONU din 2006, a avut o carieră impresionantă și a fost întotdeauna gata să servească interesele organizației, având o carieră strălucită ca specialist în afaceri politice și relații internaționale. A combinat istețimea, profunzimea, experiența profesională cu o atitudine profundă prietenoasă, caldă, apropiată de semenii săi.
„Astăzi este un moment de durere profundă și de doliu. Am pierdut, alături de Filaret, alți șase colegi în urma unui atac oribil în Afganistan. Filaret a lucrat sub drapelul ONU și a îmbrățișat valorile ONU. Așa cum vedeți, pe sicriu sunt două drapele, unul al României și unul al Organizației Națiunilor Unite. România și ONU sunt împreună astăzi și în durere și în doliu, plângându-l împreună pe Filaret. A fost un privilegiu pentru Organizația Națiunilor Unite să avem un astfel de angajat, atât prin experiența și cariera profesională, cât și prin valorile personale pe care le-a adus. Filaret a lucrat la Organizația Națiunilor Unite în Afganistan pentru a contribui la reconstrucția acestei țări, la dezvoltarea sa și a aduce pacea într-o țară frământată de conflicte. A lucrat în slujba păcii, a justiției, a toleranței și a imparțialității, a căzut ca victimă a intoleranței când el, de fapt, combătea intoleranța. Vedem prin plecarea dintre noi a lui Filaret ca și cum am sădi o sămânță în pământ din care crește o plantă, o floare, un copac al toleranței. Vreau să transmit sincerele noastre condoleanțe, ale Organizației Națiunilor Unite, mamei îndurerate, celor doi frați, celor două surori, familiei lărgite, satului, comunității și României. Fie ca sufletul lui Filaret Moțco să se odihnească într-o liniște perfectă”, a spus responsabilul pe probleme de securitate ONU, dr. Francois Farah.
Filaret Moțco, cetățean de onoare al comunei Izvoarele Sucevei
După finalizarea slujbei de înmormântare, primarul localității Izvoarele Sucevei, Mihail Mehno, i-a conferit titlul de Cetățean de onoare al comunei Izvoarele Sucevei, post mortem, lui Filaret Moțco. Edilul local a prezentat și câteva aspecte din viața lui Filaret, arătând că de la vârsta de 14 ani, mezinul familiei Moțco a muncit în vacanțe la pădure pentru a avea banii necesari continuării studiilor.
De la cei care l-au cunoscut am aflat că Filaret Moțco a fost întotdeauna aproape de biserica strămoșească, participând alături de familie, rude, prieteni la cele două mari evenimente creștine din an, Învierea și Nașterea Domnului. Tuturor le-a dăruit marea lui milostenie și dragostea de oameni, ajutându-și rudele să-și poarte copiii la școală.
„Filaret a fost un om al învățăturii permanente pentru a reuși în viață. Filaret a fost un om de o mare modestie, nu a făcut niciodată paradă de studiile sale, de cunoștințele acumulate. Se cobora în cadrul dialogului la nivelul de cultură al fiecăruia, încercând să aline trăirile fiecăruia dintre noi”, au spus cei care l-au cunoscut.
„În această zi au plâns codrii Bucovinei după acest om minunat”
Așa cum a spus unul dintre nepoți, „unchiul Filaret a fost un om extraordinar, un om care a ajutat o mulțime de oameni și niciodată nu a așteptat nimic înapoi. Un om care a știut să respecte și la rândul său a fost respectat. Pe unde a trecut lumea l-a ținut minte ca fiind un om corect, un om pe care să te poți baza la greu și nu în ultimul rând un om sufletist. Simt o mare durere în suflet pentru că nu am pierdut doar un unchi, ci și un mentor, un adevărat prieten. Merita mult mai mult decât o moarte așa de cruntă. A fost prea bun pentru o lume așa de rea. Unchiul Filaret va fi mereu viu în amintirea noastră”, a spus unul dintre nepoți.
Onoruri militare pentru un erou
Cu trei ore înainte de înmormântare, la cimitirul din Izvoarele Sucevei, groparii încă mai săpau la groapa unde urma să fie îngropat Filaret Moțco. Fiind o zonă de munte, după 1,5 metri de săpat în pământ, groparii au dat de stâncă, pe care au trebuit să o spargă.
Pe o ninsoare abundentă, la cei 83 de ani, mama lui Filaret nu a mai găsit puterea să-l conducă până la groapă. Și-a luat rămas-bun pe drumul spre cimitir.
De la poarta cimitirului, militarii au purtat sicriul pe umeri până la groapă. Înainte de înhumare, șeful gărzii de onoare a înmânat familiei drapelul tricolor și steagul ONU de pe sicriu, iar militarii au tras trei salve în onoarea funcționarului ONU mort în Afganistan. La cimitirul din localitate unde au fost înhumate rămășițele pământești ale lui Filaret Moțco au avut loc onoruri militare asigurate de Batalionul 335 din Botoșani.
Familia, despre Filaret Moțco
Familia diplomatului spune că Filaret Moțcoera un om religios, care respecta regulile bisericii, posturile de peste an și sărbătorile. Era o tradiție străveche pe care o respecta cu sfințenie ca în fiecare an, de Paște, să meargă la biserică, să ducă coșul cu bucate la sfințit.
Filaret suna în fiecare weekend acasă. “Telefona de la mii de kilometri pentru a se interesa de starea de sănătate a bunei sale măicuțe, Eudochia, de frați, veri, nepoți”, ne-a spus un văr de-al lui. Ultima dată, mama și sora sa Maria au vorbit cu Filaret la telefon duminică, 27 martie.
„Acasă a venit ultima oară în octombrie 2010 și de aceea nu s-a mai întors în decembrie. A fost singura dată când a lipsit de Sărbători”, își amintește mama.
Sora sa, Maria Mariseac (60 de ani), cea mai mare dintre frații Moțco, spune despre Filaret că era o fire exigentă. „Era un bun bucătar, îi plăcea să gătească, iar până în clasa a VIII-a cosea goblenuri și făcea macrameuri. Cariera era pe primul loc pentru el, cred că de asta nu s-a căsătorit”, a spus Maria.
Un om cu o carieră impresionantă
Filaret Moțco era specialist în științe politice, drept internațional și relații internaționale, cu o pregătire solidă în domeniul alertelor timpurii, prevenirii și managementului conflictelor, al reabilitării post-conflict și al urgențelor civile.
Filaret Moțco, în vârstă de 43 de ani, a fost un diplomat care a făcut carieră în Armată, Ministerul de Externe, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa și ONU. Filaret Moțco mai participase și la operațiunile din centrul ONU din Kandahar, în Tadjikistan, în Federația Rusă, în Caucazul de Nord, în Cecenia, în Kîrgîzstan și în alte operațiuni ale unor organizații internaționale.
Președintele Traian Băsescu i-a conferit post-mortem lui Filaret Moțco Ordinul Național “Serviciul Credincios” în grad de Cavaler.
