Teolog și publicist, sprijinitor al „Gazetei mazililor și răzeșilor bucovineni” (1910-1914, a și scris „Istoria mazililor și răzeșilor din Bucovina”), Președinte al Societății pentru Cultura și Literatura Română în Bucovina (1900-1922), Dionisie Bejan și-a legat numele, pentru totdeauna, de Unirea Bucovinei cu Țara, lui revenindu-i cinstea de a prezida Congresul General al Bucovinei, începând din 27 octombrie și până în 28 noiembrie 1918.