Noua carte de poezie a lui Dinu Olărașu, cu care vă veți putea întâlni, cu ocazia lansării ei la Suceava, miercuri, 24 noiembrie, ora 14, la Muzeul de Științele Naturii, întregește opera lirică a renumitului cantautor folk, care mai are în palmares și cărțile de poezie: „Dăruit eternității pe fereastră” (1984), „Traficul de transparență” (1997), „Frenetic” (1998), „In” (2001), „Caietele verii”, „Caietele toamnei”, Caietele iernii” și „Caietele primăverii” (2003-2004).
În fața sucevenilor, Dinu Olărașu se va prezenta cu o adevărată „baladă a spunerii de moarte” (cântă magistral renumitul poem al lui Mircea Streinul), dar în trăire proprie, esențializată până la ultima zvârcolire a cuvântului: „abia atunci au rost cuvintele / când gura mea se-nchide / pentru totdeauna / asta-i o jumătate / cealaltă luați-o voi / când cade luna”.
Dinu Olărașu, „paznic la pietre”, dar unul care conștientizează că „oamenii sunt spații triste” și că „o cruce e numele / de dus”, ridică ochii spre cer („eu traversam un popor”) și trăiește năvalnic și copleșitor bucuria vieții, deși „înaintea mea e un cântec / umblu sau trec” („e ca aratu prin cer / prin ceru de ieri”), „iar noaptea pune vamă / de ce mă / de ce”, deși fiecare dintre noi „e atârnat de frânghiile nopții”, în întunericul acela, pe care îl putem numi și moarte, și necunoaștere, și irosire, doar știutorul de moarte putând auzi, aidoma ierbii, „cum urcă ploaia”. Și asta pentru că, deși Dinu Olărașu refuză să o spună explicit, poetul are o altă dimensiune aparent stranie, poetul „e un loc în lume / unde exact acum / talpa lui Dumnezeu / se odihnește” (într-o reformulare: „ce dacă zbor / poate sunt un popor / prin care chiar visează / Dumnezeu” – deci cu trimitere mai directă spre ceea ce Mircea Streinul numea ca fiind „poeticescul neam”).
„Ca o pasăre / cu oasele pline de cer”
Înțelept, deci refuzând întrebările și răspunsurile axiomatice, dar exprimându-și nostalgiile astrale (în fond, ce altceva este metafizica?) cu firescul oricărui gest pământesc („am arat ziua întreagă prin cer / cu plugul gândirii mele / doar aer / aer curat / apoi am stat ca un țăran / la marginea locului / și-am privit plugul soarelui”), Dinu Olărașu știe că este „cumplită treabă / să spui tot / într-un cuvânt / și după / să vină vântul / și să-l ducă”, într-o lume-civilizație-istorie, în care nimeni nu poate ști „care sunt morți pe-aici / care sunt viii / care-i adevărat și care kitsch”, deși însingurarea poate oferi un răspuns, poate ademeni cu o aparență: „am rămas numai noi / să ținem cerul deasupra”. Și asta pentru că „așa-i poetul / câine / înaintea lui pășind / întotdeauna”, menirea creatorului fiind veșnicul îndemn spre meditație și închinare: „închină-te omule bine / apleacă-te-adânc spre pământ / să intre pământul în carne / tăcerea să treacă-n cuvânt / închină-te omule blând”.
Dinu Olărașu, ultima rubedenie a lui Nichita Stănescu (cel care îl prețuia și ca poet, și ca autor și interpret de muzică folk), a descins la Suceava, ca poet, în urmă cu câteva decenii, când s-a numărat printre laureații Festivalului Național de Poezie „Nicolae Labiș”. Acum revine, dar pentru prima dată cu o carte a sa de poezie, cuvântul editorului subliniind, în metrica sacramentală a cântecului său, cum că „dinu olărașu / culege / discret /infinit / prin vama din cuvinte / cu suflet covor / înainte / pentru cine vrea / să calce / dar mai ales / să asculte / și să ia aminte”.
Cântec și poezie cu Dinu Olărașu
Discografia lui Dinu Olărașu cuprinde albumele „Pur și simplu” (Tempo Music 1998), „Vizavi” (Intercont Music 2001), „Altcumva” (Cat Music 2006) și „Câmpia lucrurilor bune” (Jurnalul Național 2006), piesele care vă plac urmând să vi le cânte cu ocazia lansării cărții sale de poezie „Vamă”, cartea lui, ca și cele două volume (1.020 pagini) din cartea subsemnatului, „Povestea așezărilor bucovinene”, reprezentând închinarea noastră în fața memoriei lui Mircea Streinul, cu ocazia Zilei Bucovinei, sărbătorită în devans.
Ca muzician, Dinu Olărașu este creatorul care descoperă poezia în desăvârșirea sa, piesele lui și, implicit, versurile lui fiind cântate și de „Pasărea Colibri”, și de Alexandru Andrieș, dar și de trupa A.S.I.A. În palmaresul lui Dinu Olărașu se află și Premiul Uniunii Scriitorilor pentru poezie, dar și Premiul pentru cel mai bun cântec folk, „N-ai nevoie de foarte multe…”, acordat de Radio România, dar, dincolo de toate, Dinu Olărașu rămâne o ardere cosmică, poetul unei tulburătoare metafizici, un neastâmpăr predestinat, care ni se va arăta, la jumătatea săptămânii viitoare, așa cum este, adică tulburător și dumnezeiesc.
