Dinții noștri se clatină și cad

Ne spun statisticile oficiale că mai mult de jumătate dintre români evită să calce pragul cabinetului stomatologic, de parcă ar intra pe un teritoriu minat. O fi vorba de frica de injecție sau de groaza de freza aceea sinistră, care turuie ca un picamer în gură? O fi vorba de virusul HIV, care se ia când sterilizarea e de mântuială?
Or fi, într-o oarecare măsură, și astea. Dar în cazul omului matur, cu un buget limitat, mai curând nivelul notei de plată, achitate la finele lucrării, înspăimântă, nu freza stomatologică.
Așa că avem, probabil, cea mai mică medie europeană de dinți pe gură de locuitor. De multe ori, ruinele din gura românilor au o notă tragică, amintind de paragina de care sunt cuprinse stațiuni turistice altădată pitorești, precum Borsecul, de exemplu. Gingiile se retrag, parcă dezgustate. Dinții se clatină și cad unul câte unul, ca într-un joc de domino. Mulți dintre noi nici nu știu ce e ăla detartraj. Fiindcă nu știu ce înseamnă, nu și-au făcut niciodată detartraj.
Dacă în lumea civilizată fiecare cetățean poartă în gură un patrimoniu de 32 de dinți, frumos suflați cu smalț și bine orânduiți în rastelul lor bucal, în România suma de 32 e atinsă deseori doar la nivel de familie. Normal. Cine are mii de euro să-și înșurubeze implanturi, când până și protezele dentare sunt un lux pentru noi? Refacerea danturii poate costa mai dihai decât izolarea termică a apartamentului.
Totuși, stomatologii români nu sunt de plâns, deși cei mai mulți aleg să lucreze și ei în străinătate. Lunile iulie și august duduie de pacienți, pentru că vin în concediu tocmai românii plecați la lucru în străinătate. Fie pâinea cât de rea, refacerea danturii tot mai ieftină e-n țara mea! Putem numi asta turism stomatologic.
Trec uneori pe stradă și mă minunez cât de murdar este vocabularul oamenilor. Dar ce cuvinte te-ai aștepta să iasă din gurile lor cotropite de insalubritate?