Dinspre of, spre aoleu

În urmă cu zece ani, în primăvara lui 2009, trecea în lumea umbrelor a lui George Pruteanu, fost coleg de redacție în cealaltă vârstă a revistei „Cronica”. Întru totul remarcabilă actualitatea textelor sale publicate în gazetele vremii sau difuzate în emisiuni TV. Întru amintirea sclipitorului gazetar, cedez spațiul rubricii de azi pentru a reproduce textul uneia dintre uitatele sale tablete televizate (TVR, 1997).
*
…Cred că știți, nu se poate să nu știți – încă din școală trebuie să-l fi auzit – un citat celebru din Istoriile lui Herodot în legătură cu strămoșii noștri traci și ramura lor geto-dacii. Vi-l reproduc încă o dată. Iată ce spune Herodot în Cartea a IV-a a istoriilor sale, în paragraful 93 (citez după ediția de la Ed. Științifică, din 1961, traducerea fiind a Feliciei Vanț Ștef):
„Geții (cărora romanii le vor spune daci) sunt cei mai viteji și mai drepți dintre traci”.
Urmând o sugestie a lui Adrian Marino, să mergem însă mai departe. Ajungem la Cartea a V-a. Ce zice Herodot acolo? La început, tot lucruri bune și plăcute; citez din paragraful 3:
„După indieni, neamul tracilor este cel mai mare; dacă ar avea o singură conducere și ar fi uniți în cuget, ei ar fi, după părerea mea, de neînfrînt”.
Aici, însă, se termină jumătățile care se citează de regulă spre a ne auto-flata. Să citim ce scrie istoricul de acum 2500 de ani mai jos:
„Dar unirea lor e cu neputință și nu-i chip să se înfăptuiască, de aceea sunt ei slabi”.
Simțiți cum bate pârdalnicul de Herodot, din secolul 5 î.Cr., până în ziua de azi? Și stați, că n-ați auzit încă toată cealaltă „jumătate”. În paragraful 6 al Cărții a V-a, zice așa, pardon:
„La ei, la traci, trândăvia este un lucru foarte ales, în vreme ce munca câmpului e îndeletnicirea cea mai umilitoare; a trăi de pe urma jafului este pentru ei cel mai frumos fel de viață”.
Nu prea ne mai place, așa e? Și dacă mai citim, tot în paragraful 6 din Cartea a V-a, că
„La traci există următoarea rânduială: își vând copiii pentru a fi duși peste hotare”, chiar că, din lăudător al străbunilor, Herodot devine parcă primul „denigrator” (în slujba cine-știe-căror agenturi) al neamului nostru și al tranziției noastre dinspre of spre aoleu.
Eu n-am timp să comentez, ci doar v-am supus judecății ambele jumătăți ale observațiilor sale nepărtinitoare.
Să trec la cealaltă vorbă, care se spune și ea de obicei trunchiată stupid. Nu e chiar fără legătură cu cea dinainte, deși le despart zeci de secole. Mai ales după 1989, s-a putut auzi, în varii împrejurări, ideea că în societăți ca a noastră, care au suferit un brusc proces de liberalizare, ar funcționa o obsesie colectivă, ca un comandament unic, faimosul îndemn al omului de stat francez din veacul trecut, François Guizot: “Enrichissez-vous!” Îmbogățiți-vă!
DAR e un fals! E doar o jumătate! Ministrul lui Ludovic Filip n-a dat acest sfat cu alură sălbatică: faceți orice, un țineți seama de nimic, călcați pe principii sau pe cadavre ca să puteți dormi pe o saltea de bani! Nu! Nici vorbă! E absurd: Guizot, care era și un fervent credincios protestant, deci având cultul străduinței în suflet și frică de Dumnezeu, nici n-ar fi putut propovădui așa o grosolănie. Spusa sa întreagă, pe care vulgarizatorii ne-au transmis-o ciuntită, este: “Enrichissez-vous par l’épargne et le travail!”, adică “Îmbogățiți-vă prin buna chivernisire a banilor și prin muncă!” E cu totul altceva. Împrejurările de atunci seamănă întrucâtva cu cele de acum: în 1843, când a spus Guizot aceste vorbe, în Franța se punea problema ca populația să înceapă a-și folosi drepturile politice și sociale cucerite prin Revoluție, pentru a o duce mai bine. Dar e incorect să i se atribuie înțeleptului demnitar și istoric premisele capitalismului de junglă sau maidan care se practică masiv la noi.
Vă salut cu cea mai tracică solemnitate.
George PRUTEANU