„Libertatea cuvântului”
„Strânsura aceasta şi-a inaugurat adunarea cu strigăte <Jos boierii!>, emanate de la câţiva credincioşi sateliţi. La auzul acestor strigări, ce dovediră că o massă brută şi pătimaşă este adunată, părăsi sala cea mare parte din inteligenţa venită. Dar nici aşa nu se simţi sigură strânsura. Va fi existat o listă de proscripţie. O gardă necioplită a început a griji pentru ordine, îndepărtând din sală pe mai mulţi participanţi, fără ca aceştia să fi dat cea mai mică ansă. Se cam temeau convocatorii de libertatea cuvântului, deşi aveau la îndemână o gardă dresată, pusă la cale a face, la un semn dat, orice discurs neplăcut pentru convocatori…Participanţii, asmuţiţi de mai mulţi învăţători, glăsuiau într-una prin strigări, unde se potrivea şi unde nu…”.
„Deşteptarea”, nr. 55 din 13/26 iulie 1903.
„Din Vatra Dornei”
„Din cauza proastei aprovizionări cu carne, oraşul suferă de lipsa ei. Afară de cei de la restaurante şi câteva persoane privilegiate, cari iau toată carnea bună de la măcelari, nu se poate căpăta nici o bucată de carne bună în oraş. Credem că primăria îi poate obliga pe măcelari de a vinde în primul rând carne suficientă şi în al doilea rând de a o vinde la toţi, fără nici o deosebire, respectând preţurile tarifare”.
„Glasul Bucovinei”, Anul XIX, nr. 4865, Iulie 1936.
“Printre păşuni şi păduri”
„De la Dărmăneşti trenul urcă parcă tot mai greu. Linia ferată trece printre păşuni şi păduri. În curând este Cacica. Laşi în urmă ferăstraie, te întâlneşti cu vagoane pline de lemne şi scânduri. Bogăţia pădurilor coboară spre şes şi spre ţările îndepărtate. Ajungi la Gura Humorului. E o vioiciune de culori în acest orăşel vesel, încadrat de munţi grei cu cetină deasă. În mijlocul văii şerpuieşte Moldova limpede şi plăcută. Pe căldurile lunii iulie îţi vine să faci o baie la fiecare cinci minute. Gura Humorului este situat la 500 m înălţime, oraş climateric de cea mai frumoasă aşezare şi cu deosebit efect pentru refacere şi odihnă. La o depărtare de 4 km. spre sud se află mănăstirea Voroneţ, monument dintre cele mai mari de artă, ridicată din verdele munţilor Moldovei spre slava neamului şi tăria bisericii ortodoxe”.
„Suceava”, Anul I, nr. 50, Iulie 1939.
