Din valurile vremii, iubita mea, răsai

Clădirea Colegiului de Artă „Ciprian Porumbescu” din Suceava, ridicată pe temeliile Curții Domnești de odinioară și care adăpostește un foarte vechi gimnaziu sucevean, a fost în anul 1885, de Sfântul Ștefan, gazda unei zile din viața lui Mihai Eminescu.
Aflându-se la Cernăuți, la sora sa, Aglae Drogli, fapt confirmat și de Călinescu, în cunoscuta-i carte dedicată vieții celui mai mare poet român, Eminescu a fost luat de prietenii său bucovineni la Suceava, la sărbătoarea zilei onomastice a lui Ștefan Dracinschi, primul director român al Obergimnasiumului local.
Ștefan Dracinschi era prieten cu marele poet încă din anii petrecuți împreună la Viena, la studii, unde amândoi o simpatizau foarte mult pe aceeași domnișoară vieneză, Francisca Moritz, care a devenit, în cele din urmă, după cum mi-a relatat și profesorul Ion Sbiera, nepotul lui Ștefan Dracinschi, soția bunicului său. „Pe când se afla la studii în capitala Imperiului Austro-Ungar, Eminescu obișnuia să frecventeze împreună cu bunicul meu, Ștefan Dracinschi, o cafenea vieneză, unde servea o frumoasă chelneriță Fanny (Francisca). Deși fusese captivat de încântătoarea chelneriță, poetul o va uita curând întrucât în viața lui intrase cu scăpărare de fulger Veronica Micle”.
Deci, Eminescu dorea foarte mult să îi vadă pe amândoi și mai ales pe Fanny, după cum se exprimase profesorul Ion Sbiera. De asemenea, Ion Sbiera a mai spus că bunicul său după tată, I.G. Sbiera, era profesorul lui Eminescu la Cernăuți, iar cu poetul Vasile Bumbac și cu scriitorul Ștefan Ștefureac Mihai Eminescu se cunoștea încă de la Cernăuți, de pe băncile școlii. Nu era așadar nimic surprinzător că Eminescu se numără printre comeseni, alături de Vasile Bumbac, Ștefan Ștefureac, Ștefan Dracinschi, Samuil Isopescul și alții. La masa care s-a servit în localul Obergimnasiumului (în clădirea actualului Colegiu de Artă „Ciprian Porumbescu”) s-a toastat, cum era și firesc, mai întâi pentru sărbătorit, iar apoi, cu un entuziasm dezlănțuit, pentru Eminescu. Poetul n-a spus mai nimic, mulțumindu-se a zâmbi cu melancolie. În ziua următoare, un grup de elevi de la acest liceu l-a întâmpinat pe Eminescu cu toată dragostea, abordând teme de literatură, de istorie și de cultură generală, apoi elevii n-au mai contenit de a vorbi toată ziua despre marele poet.
Profesorul Ion Sbiera, care a făcut o mare donație Bibliotecii Bucovinei „I.G. Sbiera”, nepotul lui Ștefan Dracinschi în a cărui casă a rămas, de pe strada care-i poartă numele, mi-a dat instrumentul muzical luth, cu care cânta bunica sa Fanny, și un ceas de buzunar Moulinie Bautte e Moynier, în schimbul unor mărci poștale de valoare.
Acest ceas este de argint, fără serie, al cărui mecanism este de alamă, executat manual, cadranul e făcut din argint fin pe care sunt montate cifre romane în stil baroc-rococo.
Ceasul se întoarce cu o cheie separată de ceas. Mai distingem și o ureche de care este legat un lănțișor cu o cruciuliță de aur. Mecanismul ceasului este prevăzut cu o carcasă de protecție, marcată tot cu același nume menționat mai sus și care este din același material ca și mecanismul ceasului. Diametrul ceasului este de 6 centimetri. Pe capacul exterior din spatele lui este o lucrătură manuală, un subiect aplicativ prezentând o temă antică, luată din Biblie. Sunt gravați Ahașver, nume dat în Vechiul Testament regelui persan Xerxe I, care stă pe tron, și regina Estera, de origine iudee, vestită pentru frumusețea ei. În fața lui Xerxe I este îngenuncheată Estera, care prin rugămintea ce i-o adresează a împiedicat masacrarea compatrioților săi. Toga ei este ridicată de o servitoare. Regele Xerxe I i-a întins sceptrul de aur, deci i-a dat posibilitatea ca să îl atingă, după cum se vede pe ceas, altfel ar fi fost executată fiindcă a intrat pe unde nu avea voie să treacă. Pe capacul ceasornicului mai sunt arătați, la întoarcerea în sala tronului, soldații care stau de pază cu halebarde în mâini. În jurul scenei, pe marginile capacului sunt încadrate aceste personaje istorice în ornament baroc-rococo din secolul XVIII. Cadranul de argint este lucrat în aceeași manieră baroc-rococo.
Pe capacul din interior sus sunt încrustate patru litere chirilice, BKMM, care ar însemna probabil inițialele numelui Veniamin Kostache Mitropolitul Moldovei. Argumentăm acest lucru prin faptul că în casa parohială de la Biserica „Sf. Înviere” din Suceava în care a locuit poetul și preotul ucrainean Nicolae Ustianovici, prieten bun cu tata lui Mihai Eminescu, s-a găsit cartea „Iubitoriul de înțelepciune”, scrisă cu caractere chirilice în anul 1831 și cumpărată de mine. O posibilă supoziție – în zilele de sărbătoare, tatăl lui Eminescu, Gheorghe Eminovici, obișnuia să se roage la Biserica „Sfânta Treime” din Suceava, unde oficia preotul Nicolae Ustianovici.
Deci cartea menționată mai sus ar fi putut să călătorească de la Iordachi Balș la Gheorghe Eminovici, administratorul moșiei acestui boier, și de aici la Nicolae Ustianovici. Oricum, prezența lucrării dovedește existența unei educații religioase extrem de apreciate în epocă.
Un argument în plus în favoarea afirmațiilor. Prietenia dintre Ustianovici și Eminovici s-a consolidat ulterior prin cea a copiilor. La nunta Mariei, fiica lui Ustianovici, a participat și sora lui Eminescu, Aglae, împreună, foarte probabil, cu marele poet. Cartea menționată mai sus are două predoslovii. Una a boierului Iordachi Balș, care a construit și biserica din comuna Dumbrăveni (Suceava), și altă predoslovie este a mitropolitului Moldovei Veniamin, în care aduce elogii boierului Balș, semnându-se cu aceste patru inițiale, care se găsesc încrustate și pe acest ceas. Iar mai jos, pe același capac, sunt încrustate două litere tot cu alfabet chirilic, P.V., probabil inițialele numelui Paisie Velicicovschi, starețul Mănăstirii Dragomirna și apoi al celei de la Neamț.
Profesorul Ion Sbiera mi-a mărturisit că acest ceasornic a rămas la bunicul său Ștefan Dracinschi, căruia i l-a făcut cadou de ziua sa Mihai Eminescu de ziua onomastică.
Este foarte probabil ca la onomastica prietenului să fi venit și pentru a o revedea pe ispititoarea chelneriță de altădată, acum Francisca Dracinschi. Nu este exclus ca o urmă de regret să fi mâhnit sufletul poetului nepereche pentru spulberarea unui vis din tinerețe. Nu putem motiva altminteri tăcerea plină de semnificație a bardului, mai ales în acel moment în care neînțelegerile cu Veronica Micle nu prevesteau nimic bun. Nu întâmplător ceasul oferit de Eminescu drept cadou lui Ștefan Dracinschi purta pe capacul său o scenă dintr-o mare iubire, cea dintre regele Xerxe I și fermecătoarea Estera. Sbiera mi-a mai dat un tablou înfățișând chipul lui Ștefan Dracinschi și o fotografie cu bunica sa Fanny se va afla în curând în Muzeul privat de pe strada Emil Cioran din Suceava.
Prof. arhid. Ștefan Hreniuc