Sucevenii care merg în pelerinaj în Țara Sfântă nu trebuie să rateze „un raid” în țara vecină, Iordania. Timp de câteva zile, istoria, siturile și peisajele din această țară vor ajunge la sufletul călătorului. „Indiana Jones și ultima cruciadă” și „Marțianul” sunt două filme celebre, care au marcă înregistrată două locuri din Iordania: Petra și deșertul Wadi Rum.
Fără îndoială, cel mai celebru loc din Iordania este orașul antic Petra, declarat una din cele 7 minuni ale lumii și care din 1985 face parte din patrimoniul mondial UNESCO. Harrison Ford și al său rol din seria „Indiana Jones” din 1989 nu au făcut decât să crească popularitatea și interesul pentru Petra.
Pentru a simți acest loc în care nabateenii au condus zona și au controlat rutele comerciale până ce au fost cuceriți de romani, cam în același timp în care Dacia era ocupată de legiunile conduse de împăratul Traian, ai nevoie de o zi. Perioada de glorie a orașului antic Petra se vede și astăzi și nu doar prin cele două temple splendite, ci și prin alte construcții mai mult sau mai puțin conservate, inclusiv cele ridicate de romani în timpul ocupației.
Pe jos sau cu „taxiul” numit măgar, pe cele 850 de trepte care duc la templul principal
Intrarea în sit se face printr-un coridor săpat în stâncă, iar zgomotul cailor care tractează căruțe ce plimbă turiști îți creează senzația că ești în fața unei invazii iminente. La capătul acestui adevărat tunel se deschide o „poiană” în care un templu măreț îți „zâmbește” șăgalnic. Iar cămilele care stau în fața acestuia îți dau senzația că ai ajuns într-o altă lume.
Din acel loc, se deschid mai multe trasee. Unul dintre acestea urcă spre vârful stâncilor, iar de la înălțimea acestora Petra se deschide în toată splendoarea. Întâlnirea cu caprele care pasc te miri ce face parte din „ritual”, la fel cum sunt și copiii celor care locuiesc în zonă și care încearcă să facă un bănuț, inclusiv prin vânzarea de pietre frumos colorate de mama natură în mai multe straturi.
Fără îndoială, piesa de rezistență a Petrei este templul situat în cel mai îndepărtat punct al orașului antic. Pentru a-l admira trebuie să te înarmezi cu răbdare pentru a urca cele 850 de trepte. Se poate apela și la „taxiul” numit măgar care îți va face deplasarea mai ușoară.
Amfiteatrul roman săpat și el în stâncă poate fi admirat pe drumul de ieșire din Petra, o construcție care arată că amprenta romanilor a fost una puternică.
Jerash, numită și Palmira Iordanului, locul căruia romanii i-au dat strălucire
Și nu doar la Petra, ci și în alt loc. Jerash este considerat Palmira Iordanului. Ambele au fost construite de romani, dar acum mai este accesibilă publicului doar cea din Iordania, și asta pentru că Palmira a fost parțial distrusă și se află în zona de conflict din Siria devastată de gruparea teroristă ISIS.
Două amfiteatre imense încă funcționale arată măiestria meșterilor de acum 2.000 de ani, iar ecoul și sunetul în aceste adevărate opere de artă sunt de o acuratețe incredibilă. Porți uriașe, coloane sculptate și alei bine conturate te duc în lumea Imperiului Roman, iar hipodromul folosit pentru a distra oamenii acelor vremuri prin cursele care se organizat periodic arată că la Jerash exista o viață intensă, cu o comunitate care potrivit unor surse istorice atingea circa 25.000 de suflete, ceea ce era enorm pentru acea perioadă.
La drum cu beduinii prin deșertul Wadi Rum
Wadi Rum este deșertul unde nisipul colorat în roșu îți dă senzația că ai ajuns pe Marte. De aici și inspirația regizorului Ridley Scott de a filma scene din filmul „Marțianul” în acest deșert aflat aproape de Marea Roșie. Beduinii locali au exclusivitate în ceea ce privește turismul în Wadi Rum, iar excursiile plătite la casa de bilete pentru un traseu anume pot fi prelungite la mica înțelegere cu șoferul. La fel ni s-a întâmplat și nouă, iar pentru 30 de dolari în plus la un grup de patru persoane, ne-am ales cu o destinație suplimentară plus un apus de soare care este cu adevărat special.
Prin Wadi Rum a trecut și Lawrence al Arabiei, despre care aflăm că a călătorit destul de mult prin acest deșert. Formațiuni stâncoase sculptate cu migală de vânt și variațiile de temperatură te delectează cu chipuri, poduri sau forme dintre cele mai ciudate. Tot vântul este vinovat și pentru dunele de nisip formate și care sunt într-o permanentă schimbare.
Marea Roșie, Marea Moartă și Râul Iordan
La o aruncătură de băț de acest deșert unic în lume se găsește Marea Roșie. Chiar dacă distanța este scurtă, peisajul este total diferit. Nisipul din Wadi Rum este înlocuit cu nisipul de la Marea Moartă, iar palmierii și verdeața îți dau senzația că ai ajuns într-o adevărată oază. Iar de la Aqaba, orașul prin care Iordania are acces la Marea Roșie, se pot vedea Israelul, Egitul și Arabia Saudită, toate cele patru țări înșirându-se pe doar câțiva kilometri.
Lăsăm Marea Roșie pentru o altă mare, una cu totul diferită. Este vorba de Marea Moartă, acolo unde salinitatea este atât de mare încât nu trăiește nimic. Deși afară sunt 24 de grade (în luna ianuarie), ai sentimentul că la Marea Moartă a venit iarna. Sarea a învelit într-o crustă groasă tot ce a întâlnit la mal, de la pietre și până la bucăți de lemn, iar imaginea este una de vis.
Marea Moartă este alimentată de râul Iordan, unul cu semnificații religioase deosebite pentru creștini. Aici se află locul în care Isus Hristos a fost botezat, iar Israelul și Iordania își revendică paternitatea acestui loc. Se pare că adevăratul loc în care s-a petrecut botezul este în Iordania, dar pentru credincioși, inclusiv foarte mulți români, acest aspect are o importanță mai mică.
Încărcat spiritual te poți întoarce liniștit acasă, la câinii și mizeria noastră de zi cu zi.
