“Din scrisoarea unui ofițer rănit”

„Gimnasiul gr.or. din Suceava”
„Așa numitul gimnaziu gr.or. din Suceava a trecut și trece și până în dilele de adi de un gimnasiu la care n’au existat și nu există cestii naționale și confesionale, și aceasta se poate dice atât despre tineretul studios, cât și despre corpul profesoral și nu mai puțin despre conducătorul gimnasiului. Ținta gimnasiului a fost și este de a reține dela tineretul încredințat acestui institut toate amărăciunile naționale, cât și cele confesionale, cu scop ca studenții acestui institut, devenind odată maturi, să fie liberi de orice pasiuni de felul acesta”.
„Gazeta Bucovinei”, Anul I, nr. 14, Cernăuți, Duminică 16/28 Iunie 1891.
“Din scrisoarea unui ofițer rănit”
„Înaintăm spre culmea dealului cucerit azi de ai noștri. Sus, un Grefier din Rădăuți (îl recunosc ai mei) mort, așa de împăcat, după expresia feței, trăsnit de o bucată de șrapnel în piept; numai sângele i-a dat pe nas, ochii i-a închis bine, și când îl întorc cu fața în sus, pare-că ar zice «Am murit bre, nu vedeți?». Baioneta și furca i-s frânte în două. I le punem în chip de cruce la cap.
…Și hârlețele sapă, taie, rup pământul, toacă. Deodată, un glas: «D-le Zugshufer, aice nu pot săpa, îi o rădăcină mare». «Ce rădăcină?» se răstește el, prinde, apucă, zmuncește și rădăcina se moaie și iese la iveală – e mâna cu unghiile crispate, un braț, un cap cu ochii de sticlă, un rus desmormântat! Și am dormit aproape de el, în șanțul gata săpat îndemânatec cu o cutiuță și cald ca un mormânt…”
„Viața Nouă”, Anul III, nr. 154, 6 Iunie 1915.