Măi oameni buni, se mai îmbată omul, toți ne-am făcut cui măcar o dată în viață, să nu ne ascundem pe după pruni. Da’ se mai și trezește, cu capul baniță și gura pungă, iar atunci se jură pe toți sfinții că nu mai bea băutură, cît intră pe gură, vorba cîntecului. Cum beția e soră bună cu beția de cuvinte, a curs șampania după “joia mare a fotbalului românesc” la concurență cu debitul de vorbe mari, după bunul exemplu dat de mai marele ligii. De fapt ce-am făcut noi? Ne-am calificat cu toate trei echipele în grupele Cupei UEFA, astea de ființează de-abia de un an. E bine? Păi e bine, nu avem nevoie de o convenție pentru asta. Dar de aici, adică după amărîtul de tur întîi pe care abia ce l-am escaladat și pînă la finală mai este cale de un mizilic de doișpe meciuri și cu finala treișpe, care le și întrece! Au fost destui cei cărora nu li s-au risipit aburii euforiei și s-au trezit că își aleg deja adversarul din finală. Ba chiar am introdus monopolul românesc asupra competiției, recte o finală Steaua-Dinamo… Păi e frumos să lipsim Rapidul de farmecul vieții?! Asta e, ce să facem dacă nu sunt trei finale ca în Intertoto? Andone zice că nu se poate lua dreptul românului de a visa. Cîtă dreptate are, națiune! Se vede că a prins ceva din filosofia lui Cornel Dinu (și atît), vorba aceluiași cîntec: sîmbătă visez în roz că cîștig la loz. Ajunși în acest punct delicat, să vă revelez și visul meu de român neaoș: Cehia nu cîștigă nici un punct din cele șase, la baraj îi zdrobim pe englezi în ambele meciuri și ne calificăm en fanfare le mondiale, unde cîștigăm finala cu Brazilia printr-un gol marcat în minutul cinci de prelungire din cele patru dictate de centralul Urs Meier, în urma unui corner executat de eternul Dorinel. Păi mai merită ușuit Mircea Sandu în aceste condiții, nerecunoscătorilor?!
Iar cînd m-am trezit era dimineață, marți dimineață. Zi nasoală pentru superstițioși, mai ales că la Nyon se trag la sorți grupele din UEFA. Dar orice ar hotărî bilele, nu cred că sunt motive de îngrijorare. Fără pic de exaltare, fără nici o influență din partea oracolului de la Bălcești, iată un pronostic echidistant de parior: vom ieși din grupe, precum ghioceii în primăvara europeană, cu măcar două din cele trei echipe. Argumentul principal ține de evidență, adică se califică inclusiv locul trei din cinci combatante și n-om fi noi chiar ultimii din coada Europei. Raportîndu-ne la 2004, singurul an de referință, doar într-o singură grupă echipa care a acumulat șase puncte nu a trecut de această fază. Se simte deja iz de primăvară? Iată că în noua formulă nici măcar primăvara nu mai e așa îndepărtată, doar că după aceea gluma se îngroașă, pogoară și cele opt echipe din Liga Campionilor, se măresc pretențiile. Nu contează, noi suntem cu ochii pe finală cum e Borcea cu ochii pe butelie…
