Din nou împreună. Luptând cu cancerul

Trăim într-o mare iluzie. Aceea că sistemul, statul, are grijă de noi. Atunci când pățim ceva ne dăm seama că nu avem de niciunele. Dacă ai ghinionul să fii bolnav de cancer, atunci simți din plin toată nesiguranța și lipsa de speranță.
Sunt state care investesc în cercetare. În medicină. În terapii împotriva multor tipuri de cancer. În țările astea bolnavii au șanse de a supraviețui pe termen lung. Când vorbim de un om, de orice om, orice secundă de viață este neprețuită. Din păcate accesul la astfel de terapii este condiționat de bani. Așa cum ne-a obișnuit țara asta. Nu sunt fonduri pentru tratamente avansate. Se găsesc însă pentru retrocedări, studii de fezabilitate pentru autostrăzi inexistente, campanii electorale și alte vrăjeli.
Trebuie să ne moară copiii, adulții, bătrânii. Dacă au bani să se trateze în străinătate, foarte bine. Dacă nu, nu e problema noastră. Când ești singur și fără vizibilitate nu contezi pentru sistem. Când te duci într-un club și dau niște cretini cu artificii de exterior în interior, presiunea străzii răstoarnă guverne. Și se deblochează resurse din fondul de urgență pentru tratarea victimelor, asigurate sau nu, în străinătate. Fond pentru care tot noi plătim. Să fie clar. Nah, sunt mai importanți o sută de arși decât o sută de copii cu leucemie sau decât un pacient de 43 de ani cu melanom malign.
Da! Despre asta vreau să vă vorbesc. Să vă cer ajutorul. Să ne mobilizăm. Doar noi putem face ceea ce un stat schilodit de politici dezastroase nu e în stare să facă. Doar noi putem avea grijă unii de alții. Am o pacientă. Mihaela Divisevici. Din Călinești-Șerbăuți. Diagnosticată cu melanom malign. În fază avansată. Cu multiple metastaze. Singura ei șansă este un tratament experimental. Prețul lui este de 9000 de euro. Mamă a doi copii care trebuie să o privească în fiecare zi.
E foarte greu să explici unor copii că viața mamei lor depinde de bani. Când medicii, sistemul, statul, toată lumea tace, mama are forță să ne vorbească:
„Îmi doresc să mă pot bucura de cuvintele copiilor, care îmi spun că au nevoie de mine pe această lume. Vreau să le fiu alături. Vreau să trăiesc.”
România, țara în care trebuie să plătești ca să trăiești. Stat european. Care cică garantează prin Constituție dreptul la viață fiecărui cetățean. Alte vorbe doar pe hârtie. Să dea bine la băile de mulțime din campania electorală. Atunci când toți devin miloși și cu frica lui Dumnezeu.
În România reală trebuie să ne descurcăm singuri. Și să sperăm că vom găsi pe alții care ne înțeleg. Fac apel la toți care mă cunosc, citesc, apreciază, înjură, urăsc, la toți cei cărora nu le sunt indiferente cuvintele mele. Fiți alături de noi în această luptă pentru viață.
Conturile pentru donații sunt:
RON – RO 40RZBR0000 0600 1703 1709
EURO – RO 56RZBR 0000 0600 1703 1712
Numele titularului este Divisevici Marius Vasile. Conturile sunt deschise la Raiffeisen Bank.
Puteți face donațiile direct sau puteți contacta familia întâi prin intermediul ziarului sau al dispensarului din Șerbăuți.