Din nou evlavioasă plecăciune Cuviosului Dimitrie

Niciodată în tot cursul anului liturgic bisericesc nu întâlnim mai multă apropiere duhovnicească, mai multă nădejde manifestată pe Colina Bucuriei ce duce către altarul Catedralei Patriarhale, mai mare îmbrățișare tainică oferită Sfântului Cuvios Dimitrie Cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ca în zilele și ceasurile sărbătoririi lui de către ierarhi, preoți și credincioși. De la slujbe, cântări, rugăciuni obișnuite, gesturi și până la făcliile și florile purtate în mâini cu multă bucurie, toate mărturisesc că suntem martorii unei minuni negrăite, unei mărturii autentice, care schimbă ritmul sufocant al cetății și dă sens tuturor lucrurilor, un sens profund. Toate se mișcă în jurul cinstirii sfântului ocrotitor. Toate sunt pentru el și către el, pentru că cei care așteaptă să se închine moaștelor sale știu că prin el vin darurile de la Hristos Domnul, prin el și prin alții asemenea lui care locuiesc acolo sus, în patria cea cerească, și ne ocrotesc pe noi. Sărbătoarea Cuviosului Dimitrie are parfumul marilor sărbători și pelerinaje de sfinți din istoria Bisericii noastre dreptmăritoare. Moaștele Sfântului Ocrotitor al Bucureștilor dimpreună cu celelalte odoare purtate pe „Calea Sfinților“ sunt semne simțite ale prezenței Harului Sfântului Duh și aduc în comuniune de gând și de rugă sute de mii de credincioși care, în fiecare an, jertfitori și răbdători, își petrec pașii către cei în care și-au pus mare nădejde pentru pacea și bucuria lor, dar și cei dragi pe care îi poartă cu ei în gând înaintea acestor prieteni ai lui Dumnezeu. Dumnezeu a hotărât ca moaștele Sfântului Dimitrie Cel Nou să fie descoperite în mod minunat, la fel cum au fost descoperite și moaștele Sfintei Cuvioase Parascheva. O lumină strălucitoare, care se arăta mai ales noaptea, vestea trecătorilor că acolo, în apa Lomului, este o comoară ascunsă. Era de fapt o comoară mai valoroasă decât pungile cu aur sau pietrele prețioase. Cuviosul Dimitrie s-a arătat unei fete oarbe, spunând că, dacă părinții ei vor scoate sfintele sale moaște, ea se va vindeca. Așa s-au aflat moaștele Cuviosului Dimitrie. În mod minunat, după semne și întâmplări care au rămas în istoria locului, moaștele Cuviosului Dimitrie au ajuns la București, în anul 1774, și au fost așezate în Catedrala Mitropolitană de atunci a Țării Românești, devenită în anul 1925, în mod provizoriu, Catedrală Patriarhală. De atunci și până astăzi, el face nenumărate minuni. A fost un om de o rară și profundă credință, de o mare gingășie și autentică modestie, un trăitor ales și un om de o mare sensibilitate. Prin sfințenia sa, prin smerenia sa, prin lucrarea sa necontenită în adâncul inimii noastre, Sfântul Cuvios Dimitrie cel Nou, Ocrotitorul Bucureștilor, ne adună în jurul sfintelor sale moaște. Cu Sfântul Dimitrie ne întâlnim în această smerenie patericală, el lucrând cu fiecare închinător la racla sa, în ascuns, smerindu-se. În jurul raclei Sfântului Cuvios Dimitrie s-au întâmplat nenumărate minuni, iar veghetorii clerici și mireni mărturisesc aceasta an de an. Am întâlnit oameni care mărturisesc că Sfântul Dimitrie i-a ajutat, că au simțit ajutorul și împlinirea rugăciunilor prin mijlocirea lui. Sunt foarte multe persoane care vin să-i mulțumească, să-i aducă flori, sau persoane care vin permanent la slujbă aici. Toate acestea arată că oamenii simt folosul mijlocirii, al lucrării sfinților.
Pentru aceasta, când stăm în preajma sfinților, trebuie să trăim momente de liniște și rugăciune. Nu putem petrece oricum timpul întâlnirii cu sfinții. Cei care își îndreaptă pașii către baldachinul ce acoperă sfintele moaște poartă permanent o cărticică de rugăciuni cu ei și mintea lor se îndreaptă către viața și petrecerea sfinților.În zilele hramurilor se desfășoară privegheri, Liturghii arhierești aproape în fiecare zi sunt prezente, pe lângă corurile catedralei: Corala „Nicolae Lungu“ și Grupul psaltic „Tronos“, diferite coruri, cum este cel al elevilor seminariști, cel al studenților teologi, care împodobesc cu prezența și cu lucrarea lor aceste clipe sfinte închinate Sfinților Dimitrie pe Dealul Patriarhiei.
În fiecare an, de sărbătoarea sa, odoarele sale sunt acoperite cu un veșmânt nou, frumos, împodobit cu broderii și icoane. În această privință, se păstrează o rânduială ca veșmintele sfântului să fie înnoite nu numai la sărbătoarea sa, ci și la praznicele mari ale Ortodoxiei, iar veșmintele vechi să fie dăruite unor mănăstiri sau biserici pentru a fi cinstite.
Veșmântul este schimbat de slujitorii Catedralei Patriarhale, cu evlavie și rugăciune, cântându-se troparul sfântului. Doar mâna Sfântului Dimitrie este lăsată dincolo de veșmânt, astfel încât toți credincioșii care cinstesc sfintele moaște pot săruta unul dintre degetele sfântului.Acestea toate sunt aduse ca prinos de cinstire pentru ocrotitorul cetății Bucureștilor. Viața și petrecerea sfinților trebuie să fie prezente permanent în preocupările noastre. Atât de grăbiți în lumea aceasta în care trăim noi, cu atâtea și atâtea probleme, trebuie întotdeauna să găsim timp pentru a reveni pe drumul care duce către Împărăția lui Dumnezeu. Iar sfinții ne arată tocmai acest lucru! Acesta este modelul lor, exemplul pe care îl arată și pe care îl căutăm permanent și de care avem nevoie. Cei care nu se folosesc de acest exemplu, care nu-l caută sub diferite forme, nu se vor putea bucura întru Împărăția lui Dumnezeu.
(Arhimandrit Timotei Aioanei)