Din nou despre zeciuială

Unul dintre cititorii articolului meu apărut miercuri în Monitorul de Suceava, care semnează cu un nume alambicat pe care nu îl mai reproduc, pune punctul pe i în chestiunea zeciuielii.
Iată ce spune Domnul nostru Iisus Hristos, la Matei 23,23: „Vai vouă, cărturarilor și fariseilor fățarnici! Că dați zeciuială din izmă, din mărar și din chimen, dar ați lăsat părțile mai grele ale Legii: judecata, mila și credința; pe acestea trebuia să le faceți și pe acelea să nu le lăsați.”
Acesta e răspunsul pentru toți cei care zic că zeciuiala “a fost abrogată”. Nu, domnilor, acest obicei nu a fost abrogat, ba, dimpotrivă, Domnul nostru Iisus Hristos ne cere explicit să nu îl lăsăm. Că noi creștinii, cei care am auzit mesajul Mântuitorului, avem obligații mult mai mari decât aceasta, e adevărat. Noi avem Legea Iubirii. Noi, spre deosebire de iudei, trebuie să facem milostenie și să ne dăm zeciuiala cu dragoste, punând suflet în aceste gesturi ale noastre.
În loc să facem asta ce facem noi? Îi judecăm pe preoți? Robiții de duhul rău al lumii, în loc să ne vedem păcatele noastre îi judecăm pe slujitorii lui Dumnezeu. Noi nu plătim zeciuială nu pentru că inima noastră e rece, iar noi suntem nevrednici de iubirea lui Dumnezeu, ci, chipurile, pentru că preoții sunt nevrednici. Ne stăpânește duhul cel rău al acestei lumi, care ne îndeamnă să credem că putem ști noi, cu mințile noastre sărmane, ce e binele și ce e răul. Vrem să urmărim noi traseul acelui bănuț pe care îl dăm, să știm unde ajunge. Dar nu are grijă de asta Dumnezeu? Banii aceia, fie că îi vor fi cuiva spre ispitire, fie că vor ajuta pe cineva, Îi vor folosi lui Dumnezeu în lucrarea Sa. Ce putem face noi bun facem atunci când ne dăruim zeciuiala Bisericii Pravoslavnice. Și să alungăm de la noi duhul cel rău al criticii: “Nu judecați și nu veți fi judecați; nu osândiți și nu veți fi osândiți; iertați și veți fi iertați.” (Luca 6.37)
Zeciuiala nu e totuna cu impozitul, cum credea un alt cititor al meu. Impozitul se plătește “Cezarului”, iar zeciuiala, lui Dumnezeu. Sunt două lucruri total diferite. Pentru impozit capeți iluminat stradal, autostrăzi suspendate și tot ce îți mai promite „Cezarul” ca să îl alegi. Pentru zeciuială capeți iubirea lui Dumnezeu care te vede gata a te lepăda de lucrurile stricăcioase ale acestei lumi și hotărât să îți aduni comoară în cer. Nu e vorba că ar avea Dumnezeu nevoie de banii tăi. Dumnezeu are nevoie de gestul tău de a rupe din avutul tău o părticică pe care să I-o dăruiești Lui. “Dăruind, vei dobândi.”
(de Marius IANUȘ)