Din nou despre Cătărău

Extrem de încâlcită perioada petrecută de eroul nostru la Chișinău în fierbintele an 1917! Cătărău ajunge… colonel (din simplu răcan) și șef al Garnizoanei capitalei basarabene, după un discurs în Sfatul Țării unde a declarat că „totul aparține soldaților”. Într-un articol relativ recent, „Jurnalul de Chișinău” vorbește despre „canalia Katarov” (alias Cătărău, alias Catidi), „un aventurier originar din Bulgaria” (n.n.: poate bulgar basarabean, câtă vreme s-a născut la Mărcăuți-Orhei) și-l denunță ca dublu spion, rus și român. Ipoteză plauzibilă, confirmată cel puțin pe jumătate, da-i greu de admis ca un naționalist român „feroce” să-și schimbe peste noapte cu 180 de grade credințele și conduita. Argumentul că s-a declarat „singurul din Sfatul Țării (de fapt, nici n-a fost membru în toată regula) ce luptă pentru unirea Basarabiei cu Ucraina, în vreme ce toți ceilalți se îndreaptă spre România”, nu-i suficient de convingător: era arestat la Odesa și, în temeiul acestui șperaclu declarativ, l-a pus în libertate comisarul ucrainean. I se reproșează „vestitului criminal” și faptul că organizase „Comisii pentru binele poporului”, cu concursul cărora lua (fura) de la latifundiarii înstăriți, uitând să mai dea și câte ceva amărâților. Ar fi intenționat, la Conferința de Pace de la Paris, să-l asasineze pe reprezentantul Basarabiei, Pelivan. Poate o fi fost vorba doar de o avertizare, câtă vreme i-a trimis, prin fereastra deschisă, „o bombă de sticlă care, când s-a fărâmat, a umplut odaia de o putoare nespusă” (!). Istorici români (I.Gh. Petrescu) cred că exploziile de la Brașov și Debrecen (vezi precedenta noastră tabletă) ar fi putut declanșa Primul Război Mondial, ba chiar asta le-ar fi fost menirea! O telegramă din 1919 a Ministerului Afacerilor Străine către Siguranță avertiza că „Ilie Cătărău, cunoscut agent revoluționar, a fost expulzat din China și a plecat spre România la bordul vaporului «Sado Maru». Numitul este un element periculos al siguranței publice”. Cum se vede, lucrurile-s încurcate și nu par a ține seama de un adevăr elementar: un dublu spion este obligat să joace dublu, semnalizând de două ori la stânga spre a o coti la dreapta… și invers. Cert este faptul că imprevizibilul Katarov-Cătărău-Catidi a furat o importantă sumă de la sediul Legației României din Paris. Dificil de stabilit în ce registru politic ar trebui înseriat gestul aventurierului, care, de astă dată, a luat de la săraci și-atât… Rămâne pe mai departe în sarcina istoricilor din România și din Republica Moldova să încerce a descâlci un fir atât de aventuros răsucit prin cotloanele evenimentelor vremii. De aici încolo, Cătărău părăsește prim-planul scenei politice, urmând să cutreiere lumea pur și simplu în căutarea aventurii. Se dă drept… conte, seduce o naivă de peste ocean și-i arestat sub acuza că i-a furat bijuteriile. Cum-necum, este achitat. Românii nu-l dau uitării și, în 1926, Vasile Bianu scrie că „Ilie Cătărău este unul din avangarda războiului sfânt de întregire a neamului, ca un far dătător de direcție și numele trebuie să-i fie binecuvântat și păstrat cu sfințenie în fiecare suflet românesc”, în vreme ce „Gazeta de Transilvania” îl prezintă ca fiind doar un simplu „aventurier politic”. Aprecieri diametral opuse, probabil, amândouă exagerate. Cătărău va fi, mai departe, matelot pe puntea unui vapor mexican de vânat balene (!), apoi șef al unei rețele de distribuție a drogurilor în Argentina, spre a ajunge la zenitul mirobolantei cariere de vântură-lume: în virtutea excelentului talent oratoric și realului farmec personal, devine… regele unui trib dintr-o insulă polineziană! Măgulitoarea postură de suveran cu supuși de culoare maeștri în dansuri tribale până la urmă i s-a părut plicticoasă. Revine în România, unde îl convinge pe Petru Groza (cum și de ce?) să-i mijlocească retragerea într-o mănăstire. Primul ministru insistă pe lângă Mitropolitul Ardealului și fostul rege, fostul anarhist, luptător de circ, vânător de balene, fals conte și autentic spion dublu este tuns întru monahism, dar nu într-o mănăstire transilvană, ci la moldava Pângărați. Urmând, după popasul monahicesc menit să-i piardă urmele, a primi viitoare misiuni printre românii din America. Gazete basarabene susțin că ar fi murit în satul său natal, dar nu există un mormânt Cătărău la Mărcăuți. Scenariști, regizori, romancieri, cercetați dosarul Cătărău!