Puțini sunt cei care reușesc să se afirme pe plan național, și chiar internațional, prin forțe proprii. La 26 de ani, Teodor Ilincăi, originar din comuna suceveană Mălini, este considerat unul dintre cei mai promițători tenori ai României, reușind să se afirme în spectacole importante ale Operei Naționale din București, dar și pe marile scene din Europa. Cel mai mic copil din familie, cu 13 frați și surori, Teodor Ilincăi a reușit, singur și pas cu pas, să ajungă să fie unul dintre tenorii români care reușesc să obțină roluri importante, atât în țară, cât și în străinătate, deși în județul din care a plecat este mai puțin cunoscut.
„M-am născut în muzică”
Teodor Ilincăi provine dintr-o familie numeroasă din comuna Mălini, și cum singur declară, s-a născut înconjurat de muzică. „Eu m-am născut în muzică. Și eu și frații mei am cântat încă de mici. Și totul a plecat de la biserică, unde am cântat prima dată. Talentul îl avem atât de la părinți, cât și de la bunici”, povestește Teodor Ilincăi, care susține că toți frații săi știu să cânte la cel puțin un instrument, preferatul fiind chitara.
După ce a acumulat primele noțiuni de muzică de la învățătoarea sa de la școala din Mălini, a plecat în Suceava pentru a urma gimnaziul la actualul Colegiu de Artă „Ciprian Porumbescu”. Deși și-ar fi dorit să studieze chitara clasică, din spusele sale, la Suceava a avut nenorocul să ajungă să studieze oboiul. Pentru Teodor acest lucru a reprezentat un adevărat chin, deoarece nu acesta era instrumentul său preferat.
„În gimnaziu am studiat oboiul împotriva dorinței mele. Acum iubesc acest instrument, este foarte important într-o orchestră, dar atunci era altceva. Cu toate acestea, faptul că nu îmi plăcea oboiul m-a făcut să mă îndrept mai mult către teoria muzicală, ceea ce mi-a prins foarte bine ulterior”.
Studiile muzicale le-a întrerupt însă pe perioada liceului, după ce a ales Liceul Teoretic „Mihail Sadoveanu” din comuna Borca, județul Neamț, unde unul dintre frații săi era cântăreț de biserică, iar un unchi de-al său preot. Faptul că a renunțat la studiile muzicale pentru a se profila pe filologie nu l-a făcut să renunțe și la muzică. Și de această dată, biserica i-a oferit posibilitatea să continue să cânte și chiar să-și formeze propriul cor, pe care l-a condus câțiva ani.
Muzica lui Elvis Presley, pe care a descoperit-o în primul an de liceu, l-a făcut să-și îmbunătățească performanțele vocale, dar și instrumentale, privind chitara. În penultimul an de liceu s-a decis să-și încerce norocul în București, luând hotărârea să participe cu una dintre piesele lui Elvis la emisiunea „Ploaia de Stele”.
„Aici mi s-a propus să cânt piesa „Pretty woman” a lui Roy Orbison și am acceptat, pentru că este un cântec frumos. Important este că după participarea la această emisiune cineva m-a văzut și mi-a propus să fac parte dintr-o trupă de muzică pop de băieți. Colaborarea cu trupa a durat foarte puțin, însă în cele din urmă am decis să rămân în București, astfel încât am terminat liceul în Capitală”.
La Conservator a studiat Muzica Bizantină
După terminarea liceului, s-a decis să urmeze cursurile Conservatorului din București. Admiterea la Universitatea Națională de Muzică nu a fost una lipsită de peripeții.
„M-am decis să susțin examenul de admitere la secția de Muzică Bizantină. Am ales această secție pentru că deja cunoșteam muzică psaltică și mi-a fost mai ușor să mă pregătesc pentru examenul de admitere. Am susținut examenul și am fost admis al 11-lea, în condițiile în care erau doar zece locuri fără plată, și cum situația financiară era precară, m-am angajat profesor suplinitor de limba engleză și educație muzicală într-o localitate din apropierea Capitalei. Norocul a fost că după două luni am fost anunțat că unul dintre locurile fără plată s-a eliberat, drept pentru care m-am prezentat la cursuri”.
Cursurile de la secția Pedagogie Muzicală, specializarea Muzică Bizantină, au însemnat o pregătire teoretică aprofundată, ceea ce i-a fost de un real folos ulterior. „ Atunci când studiam în facultate nu bănuiam cât de mult o să mă ajute acum, pentru că un cântăreț de operă complex trebuie să aibă o bază muzicală teoretică foarte solidă”.
A câștigat emisiunea Bravo-Bravissimo cu un cântec al lui Andrea Bocelli
Unul dintre episoadele importante din viața lui Teodor Ilincăi a fost participarea la emisiunea Bravo-Bravissimo. După ce a reușit să câștige mai multe etape ale emisiunii, cu diverse cântece din anii ’50 – ’70, apropierea de operă s-a făcut pe măsură ce se apropia de finala.
„Persoana care m-a ajutat foarte mult este regizorul muzical Călin Marian, care mi-a propus să cânt o canțonetă, simțind că mi se potrivește genul acesta de muzică. Astfel am interpretat „Santa Lucia”. În semifinală am avut plăcerea de a cânta în duet cu Luminița Anghel o piesă din repertoriul lui Luciano Pavarotti și Celine Dion, „ I hate you, then I love you”. În finală mi s-a propus să cânt „Con te Partiro”, din repertoriul lui Andrea Bocelli, piesă care pe vremea aceea era extrem de dificilă pentru mine, deoarece nu stăpâneam tehnica de canto necesară”.
Teodor Ilincăi spune că a reușit să-și perfecționeze tehnica vocală, iar în cele din urmă a câștigat marele premiu al emisiunii-concurs, o excursie în SUA, la Hollywood.
Revenit în țară, a avut neplăcerea să constate că fără un suport financiar consistent nu te poți face remarcat în muzica ușoară.
„Pe perioada studiilor universitare participam la numeroase concerte simfonice și spectacole de operă, astfel am ajuns să îndrăgesc tot ceea ce însemna muzica cultă”. Acest lucru l-a determinat să participe la concursul organizat de Opera Națională din București, în vederea ocupării unui post de corist, reușind să-i convingă pe membrii juriului, din care făcea parte și directorul de atunci, Ludovic Spiess, că poate ocupa postul respectiv. În cadrul corului de la Operă a activat până la sfârșitul ultimului an de facultate, când a fost nevoit să renunțe pentru a-si putea pregăti lucrarea de licență.
„Îmi amintesc momentul în care am discutat cu directorul Operei, Cătălin Ionescu – Arbore, despre faptul că sunt nevoit să renunț momentan, explicându-i că voi reveni la Operă, dar nu ca și corist, ci ca solist. Directorul a zâmbit, era evident că nu credea acest lucru, eram un copil, aveam doar 21 de ani”.
Cel mai tânăr solist al Operei Naționale București
La scurt timp de la absolvirea facultății, așa cum și-a propus, a revenit la Opera Națională, reușind să impresioneze comisia în audiția organizată pentru un post de solist.
„Fiind proaspăt solist, m-am gândit că am o mare responsabilitate și că trebuie să mă perfecționez. Eram conștient că este necesar să muncesc pentru a progresa. Am avut șansa să-l cunosc și să studiez cu maestrul Corneliu Fănățeanu, care prin bunătate, răbdare și pricepere m-a făcut să înțeleg lucruri esențiale referitoare la tehnica interpretativ-artistică, dar și la etica profesională”.
Spectacolul de debut la Opera Națională din București a fost în rolul lui Ionică din „Motanul încălțat” de Cornel Trailescu. Succesul pe care l-a avut cu această lucrare, dar și cu următoarele roluri, mici și medii, în diverse opere, i-au făcut pe cei din conducerea Operei Naționale să-i încredințeze roluri din ce în ce mai importante. După un an de la angajare, Teodor Ilincăi a avut șansa să obțină o bursă de studiu în Austria, oferita de CEE Musiktheater din Viena, lucru care a contribuit și mai mult la formarea sa ca artist.
Debutul internațional
Primul mare succes de la Opera din București l-a obținut cu rolul Macduff din opera „MacBeth” de Giuseppe Verdi. Debutul în acest rol a fost de bun augur, pentru că la numai câteva luni, tânărul tenor a fost contactat de Luisa Petrov, actualul său manager, pentru a salva un spectacol de „MacBeth” la Opera din Hamburg.
„Mi-a spus că trebuie sa merg urgent la aeroport, a doua zi urmând să am spectacol. Și asta pentru că tenorul care era programat să cânte s-a îmbolnăvit. A fost un moment hotărâtor pentru cariera mea, urma să fac primul pas în lumea mare a operei. Opera din Hamburg este una din cele mai importante opere, este locul pe unde au trecut nume sonore precum Placido Domingo, Luciano Pavarotti, Franco Corelli sau Maria Callas”, povestește Teodor Ilincăi.
Vestea succesului s-a răspândit repede, astfel încât Opera din Viena l-a invitat pentru un spectacol de „Nabucco”, în rolul Ismaele.
„Rolul este pasager, dar are părți destul de dificile. E un rol care a pus probleme multor tenori. Am profitat încă o dată de șansa care mi s-a oferit și am demonstrat că emoțiile nu pot să pună stăpânire pe mine, indiferent de scena pe care mă aflu. Ca dovadă a succesului obținut, mi s-au oferit pentru anul 2011 încă patru spectacole la Viena, cu același Ismaele”.
A salvat premiera unui spectacol la Opera Regală din Londra după ce tenorul principal s-a îmbolnăvit
Luisa Petrov l-a ajutat să obțină contracte până în anul 2013 cu unele dintre cele mai importante opere din Europa și nu numai.
„A trebuit să învăț urgent rolul Rodolfo din opera „La Bohème” de Giacomo Puccini, pentru că urma să onorez primul meu contract în străinătate, și anume la Hanovra, în Germania”. Vestea cea mai bună a fost că Opera Regala din Londra i-a oferit un contract cu două spectacole de „La Bohème”, urmând ca pentru celelalte trei spectacole să fie cover pentru tenorul principal, polonezul Piotr Beczala, un nume deja consacrat în lumea operei. Întâmplarea a fost că la premieră, după actul al doilea al operei, Piotr Beczala nu a mai putut continua, datorită faptului că nu-și revenise complet după o răceală puternică. Aflat în public, Teodor Ilincăi a continuat spectacolul în modul cel mai firesc, deși se spune că aceste înlocuiri pot dăuna relației cu partenerii de scenă. Aprecierea din partea staff-ului Operei Regale a fost cu atât mai mare, cu cât Teodor nu repetase pe scenă exact actele în care l-a înlocuit pe Piotr Beczala.
„Eu venisem la operă ca simplu spectator, pentru că spectacolele mele erau programate pe 26 și pe 28 decembrie. La începutul spectacolului s-a anunțat faptul că Piotr a fost răcit și că e posibil să nu fie la cel mai înalt nivel. După actul al doilea mi s-a comunicat să vin în culise pentru pregătirile necesare continuării spectacolului. M-am schimbat rapid în costumul de scenă și am continuat spectacolul, deși nu mi-a fost ușor, însă, fiind prezent la repetiții, am încercat să-mi amintesc tot ceea ce regizorul John Copley lucrase cu Piotr. Am intrat cu fruntea sus, pentru că muzical eram foarte bine pregătit. Oamenii plătiseră biletul și doreau să vadă spectacolul în întregime”.
Prestația lui Teodor Ilincăi a fost apreciată și de critici: „În ciuda figurii de copil, vocea sa este sănătoasă, dulce și plină” (The Telegraph, 20 decembrie 2009); „După repetiții parțiale, fără a-și fi pregătit vocea înainte de a urca pe scenă … Ilincăi a acceptat provocarea, fiind recompensat la final cu ovații binemeritate” (Whatsonstage.com, 20 decembrie 2009). Și ca totul să fie complet, trebuie spus că deși cei de la Opera Regală din Londra aveau intenția să editeze un DVD cu acest spectacol, cu Piotr Beczala în rolul lui Rodolfo, s-a luat decizia ca Teodor să-l înlocuiască și de această dată.
„Satul natal este un loc ca și Staatsoper din Viena sau Covent Garden din Londra. Îmi doresc să ajung acolo cât mai des”.
La Opera Națională din București, Teodor Ilincai poate fi văzut și ascultat în spectacole precum „La Traviata” , „Nabucco” și „MacBeth” de G. Verdi, „La Bohème” de G. Puccini, sau „Evgheni Oneghin” de P.I. Ceaikovski.
Pe plan internațional urmează „La Traviata” la Opera din Sevilla – Spania, „Faust” de Ch. Gounod la Festivalul de Operă „Sferisterio” din Macerata – Italia, „La Bohème” la Opera din Toulouse și la Berlin, „Evgheni Oneghin” la Opera din Monte Carlo, din nou „ La Traviata” la opera din Hamburg și asta numai în acest an. Urmează roluri precum Romeo din „ Roméo et Juliette” de Ch. Gounod sau Pinkerton din „Madama Butterfly” de G. Puccini, pe scena unor opere precum Lausanne, Marseille, Barcelona sau Santiago de Chile.
Programul încărcat îl face să aibă un singur regret, acela că nu poate ajunge mai des pe meleagurile natale. „Mălini este un loc ca și Staatsoper din Viena sau Covent Garden. Îmi doresc să ajung acolo cât mai des”, a spus în încheiere Teodor Ilincăi.
