În luna martie a anului 1945, trupele aliate au întreprins unul dintre cele mai devastatoare atacuri aeriene asupra Vienei, în care a fost distrus și interiorul faimoasei opere din oraș.
Opera era deja închisă. Ultimul spectacol avusese loc la 30 iunie 1944, fiind reprezentat “Amurgul zeilor” de nen’tu Wagner, cel adorat de naziști. O secvență a spectacolului conținea câteva versuri care pot fi considerate premonitorii: “Focul pârjolește totul și se răspândește / Zeii ard în flăcări și miros a pește.”
Cortina a căzut pentru 11 ani. Marea operă vieneză a fost redeschisă abia la 5 noiembrie 1955, când s-a jucat “Fidelio”, de nen’tu Beethoven, cel înmormântat la Viena. Deși opera era un obiectiv nu numai turistic, ci și economic, a stat cu zăvorul pus pe ușă un cârd de 11 ani.
De ce atâta vreme? Fiindcă materialele de construcție erau bine drămuite, fiindcă banii erau rari și prioritățile cu totul altele. Întâi trebuiau reparate spitalele, rețeaua de transport în comun în care se făcea simțită prezența tramvaielor second-hand din USA… Apoi școlile, străzile… Altfel spus, întâi trebuia reconstruită Viena, și abia pe urmă opera din Viena. Logic.
O astfel de logică le lipsește celor mai mulți primari și șefi de județe din România de azi. E un desfrâu al banilor publici aruncați în stânga și-n dreapta, pe evenimente culturale fără noimă. Avem orașe în ruină, dar evenimentele culturale costă ca în Viena. Cu diferența că acolo opera aduce bani publici, nu consumă bani publici.
Un astfel de eveniment au fost “Galele operei”. Printre premianți, l-am remarcat și pe suceveanul nostru Cristian Adomniței, fost ministru al Învățământului. Nu, omul nu s-a apucat de cântat arii din operă, nici de balet, deși nu m-ar mira dacă într-o zi o face. Era premiat fiindcă avizase acordarea unor bani publici pentru evenimentul respectiv. Un eveniment a cărui organizare în săraca Moldova n-a avut niciun sens.
Prietenul și colegul lui Adomniței, Relu Fenechiu, se pregătește să meargă într-un loc unde ajung hoții și tâlharii. E o lecție din care un băiat deștept ar trebui să învețe câte ceva. S-au văzut mulți care azi se cred zei, pentru ca mâine să miroase a pește fript.
Asta apropos de opera “Amurgul zeilor”.
