– Dacă aveți minte, bine e să luați aminte!
– Păcatul este o conspirație a minții omului cu diavolul împotriva Legii lui Dumnezeu, este călcarea legilor vieții printr-un abuz de libertate. Păcatul e înfrângerea sufletului de către „eu”.
– Fii în fața lui Dumnezeu și în fața conștiinței tale limpede ca un pârâiaș, dar nu-i lăsa pe cei vicioși să se uite în sufletul tău, că privirea viciului întunecă sufletul. Cu oamenii să te împaci dar cu păcatele să te cerți.
– Dumnezeu iartă dar nepedepsit nimic nu lasă.
– Iertând, ștergi ce ierți. Ce ierți la altul, ție ți se șterge. Judecata aceasta te scoate de sub judecată.
– Nu e un biruitor mai mare pe pământ decât acela care se biruiește pe sine însuși și domnește asupra patimilor sale.
– Iubirea lui Dumnezeu față de cel mai mare păcătos este mai mare decât iubirea celui mai mare sfânt față de Dumnezeu.
– Cât asculți de Dumnezeu, atât ascultă și Dumnezeu de tine.
– Dumnezeu nu uită de om cum uită omul de Dumnezeu.
– Cel mai frumos dar pe care îl putem face lui Dumnezeu este să ne dăruim Lui pe noi înșine, pe viață.
– Mărturisirea lui Dumnezeu cu prețul vieții este prețul învierii oamenilor întru sfinți.
– Dumnezeu nu ne cere minuni. Acelea le face El.
– Dumnezeu coboară între oameni și suie oamenii la Sine pe scara Sfintei Liturghii.
– Doar Sfânta Liturghie mai ține lumea.
– De cârma minții atârnă încotro pornim și unde ajungem.
– Să-ți ferești capul de frig și de prostie!
– Aceasta este rațiunea ascunsă a Providenței: toată lumea este ispitită să se ciocnească de Iisus.
– A găsi în tine pe Hristos Cel cu Cruce, temelia ta dumnezeiasca, și a clădi pe ea viața ta, acesta este învierea cea din morți înainte de învierea cea de obște. Fericit și sfânt este acela ce are parte de învierea cea din morți.
– Iisus a tămăduit orbirea ochilor, dar n-a putut tămădui orbia răutății. Orbia răutății, stând de-a pururi împotriva Adevărului, nu are leac, dar are pedeapsă.
– Învierea este noul stâlp de foc, care conduce de două mii de ani neamul creștinesc prin pustia acestei lumi. Din lumina lui este făcut destinul care ne atrage Acasă.
– Mulți îl urmează pe Iisus până pe muntele Fericirilor, dar foarte puțini până pe muntele Golgota, până pe cruce. Până pe cruce n-a străbătut decât iubirea maicii Sale și a ucenicului iubirii… Mai mult v-a înflori viața ta dacă vei fi un erou al iubirii divine și nu o victimă a iubirii păcatelor.
– Sunt multe chipuri de a intra în împărăția lui Dumnezeu, dar numai o singură ușă: Iisus.
– Iisus e singurul Împărat pe pământ Care nu Se mai pogoară de pe cruce, dar și singurul Împărat care nu vorbește oamenilor de pe tron, ci de pe cruce.
– Nu este cale de mântuire, de ispășire a păcatelor, decât calea Crucii. Dacă ar fi fost alta Dumnezeu ne-ar fi arătat-o pe aceea.
– Prin cruce, prin suferința unei răstigniri în viață, se intră în împărăția lui Dumnezeu. Și se intră cu atât mai sigur, cu cât răbdăm o răstignire nedreaptă.
– Așa să vă tâlcuiți crucea pe care o aveți fiecare dintre voi! În Cruce, Dumnezeu a ascuns o taină: taina mântuirii fiecaruia.
– Fiecare creștin care dorește mântuirea sufletului este dator să fie gata a suferi cu dragoste și cu răbdare toate necazurile și durerile vieții, îngăduite de Dumnezeu pentru mântuirea lui „Precum focul curăță arama de rugină, așa boala curăță păcatul omului”.
– Mântuirea este roada ascultării până la umilință a Mântuitorului.
– Ar trebui ca așa de zornic să urmăm Mântuitorului toată calea Sa pământească, măcar pe cât ne zorește foamea și setea celor pieritoare.
– Cea mai grea cruce e lepădarea de sine și nu poți urma pe Iisus fără lepădarea de sine. „Oricine voiește să vină după Mine, să se lepede de sine, să-și ia crucea sa în fiecare zi și să-Mi urmeze Mie”.
– Nu sunteți și voi căutând pe Iisus?
Voi știți despre Iisus o mulțime de lucruri, dar încă nu-L știți pe El.
Și până nu-L găsești pe Dumnezeu, nu te afli nici pe tine,
Nu-ți găsești nici sensul tău, nici sensul lumii.
Unde Îl găsim pe Iisus? : 1 Ascuns în poruncile Sale. 2 Descoperit în Tainele Sale. 3 Nevăzut de față în orice suferință în viață, în orice cruce a vieții. 4 Întreg în Biserică, în marea obște a credincioșilor.
– Găsind pe Iisus ne găsim pe noi înșine, destinul și veșnicia noastră.
– Pe Dumnezeu nu-L putem cunoaște decât prin Iisus Hristos, Care-I calea noastră la Tatăl.
– Dumnezeu însuși S-a făcut om desăvârșit – afară de păcat – și ne-a învățat calea. Prin urmare, calea mântuirii este calea pe care a mers Dumnezeu însuși, ca om adevărat.
– Sfinții au zis: “Cine nu are Biserica de mamă, nu are pe Dumnezeu de Tată. În afară de Biserică nu este mântuire.”
– De crezi în Dumnezeu Îl vei sluji împlinindu-i poruncile, slujindu-L Îl vei cunoaște, și cunoscându-l Îl vei iubi.
– Eu nu vă dau neapărat canoane, mătănii, rugăciuni și post, ci vă îndemn să vă schimbați purtările și să-i mulțumiți Lui Dumnezeu pentru crucea care v-a dat-o.
– Vreau să schimb lacrimile voastre în bucurie, că mulțumind lui Dumnezeu de toate durerile și schimbându-vă purtările vă veți bucura. O veți face?
– Adevarul este ființă vie.
– Cel mai greu păcat, veșnic fără iertare este starea omului împotriva adevărului.
– Creștinismul nu e numai o afacere de Duminică, ci e o strădanie de toată zilele.
– Credinciosul în Dumnezeu depășește limitele omului.
– Un creștin e mai presus de orice încercări.
– Să jertfim propria noastră avere – păcatele, ca să ne facem vrednici de darul dragostei.
– Necazurile de acum nu sunt vrednice de a fi în cumpănă cu slava noastră viitoare.
– Dacă nu e sănătate e scăzută și credința.
– Viața înfrânată duce la redobândirea sănătății încât să poți deosebi binele de rău.
(Sursa: http://cenaclulluminalina.ro/index.php/ortodoxie/93-din-invataturile-parintelui-arsenie-boca)
