Smerenia, ascultarea și mărturisirea dreaptă sfarmă toate înșelăciunile și mrejele vrăjmașului. Mai ales o face aceasta smerenia, după cuvântul Sfinților Îngeri, pe care l-au zis către Sfântul Grigore, ucenicul Sfântului Vasile cel Nou, atunci când a fost răpit întru vedenie până la sfânta cetate a Ierusalimului de sus. Acolo, Sfântul Grigore a văzut cum, după soboarele de drepți ce s-au rânduit în sfânta cetate, a mai venit și un sobor mare de mireni și s-a rânduit și acesta. După aceasta, a venit și un sobor mic de călugări și s-a rânduit în muncile cele veșnice.
Iar Sfântul Grigore, fiindu-i cam rușine pentru cinul călugăresc ce se numește neam sfânt, căutând spre cei doi sfinți Îngeri ce-l purtau, unul de o subsuoară și altul de cealaltă, le-a zis: “Ce poate fi lucrul acesta, domnii mei, că soborul cel mare de mireni s-a rânduit în sfânta cetate, iar soborașul acesta mic de călugări în muncile veșnice”. Atunci răspunseră sfinții Îngeri: “Fiule, la vremea de apoi, tot neamul călugăresc și duhovnicesc se va porni spre pierzare”. Și iarăși a îndrăznit Sfântul Grigore: “Dacă-i așa, domnii mei, apoi cine se va mântui?”. I-au răspuns sfinții Îngeri: “Cel ce va iubi sărăcia de bună voie, prigoana și smerenia acela se va mântui”.
Notă: Aceste trei fapte mari ale virtuții le-a avut Cuviosul Părintele nostru Ioan Iacob, ieroschimonahul: sărăcia, prigoana și smerenia. (sursa: http://sfioaniacobhozevitul.wordpress.com/partea4_cuprins/p4_033_cuv25/)
