Din alte sfere!



„Totul până la minge de meci, în setul 4. Acolo spaniolul s-a pus cu spatele la zid și… a început să împingă zidul, depărtându-se cu tot cu zid din raza de lovire a italianului. A inversat și el rolurile și s-a intrat în decisiv. Ce mare lucru, toți știam că vor fi 5 seturi, doar că scenariul fusese scris de un sărit de pe fix…”
Asta scriam după meciul Sinner – Alcaraz din… 2022, la US Open! Mi-am amintit duminică metafora asta de a fi pus cu spatele la zid și a scăpa împingând zidul, când Alcaraz părea fixat sub cele trei mingi de meci ale lui Sinner. Și a evadat iarăși. Oare pentru cât timp, căci urma să se găsească în cătarea de serviciu a lui Sinner?! Dar s-a păstrat departe, italianul n-a avut ”glonț” pe țeavă când a servit pentru trofeu. Apoi au schimbat rolurile de vânător și vânat, dar Sinner a evadat și el, în oglindă, când Alcaraz servea la rândul lui pentru trofeu. Și s-a mai pus o dată într- o poziție privilegiată, pândindu-l pe spaniol la doi pași greșiți când acesta servea pentru maxi tie-break, la 5-6: a fost 30-30 și ultima dată când italianul a mai fost aproape de Cupa Mușchetarilor în meci. Și poate la acest punct s-a jucat finala, permiteți-mi să îl descriu… Sinner a returnat ca din tun, ar fi fost punct cu oricine, chiar și cu Alcaraz, dar… nu atunci! Alcaraz abia a agățat mingea, cu brațul cârlig, pe o traiectorie înaltă pe care Sinner a tot așteptat-o să se sfârșească în aut, dar mingea a aterizat pe linie! Noroc? Talent? Neapărat ambele. Sinner a plesnit-o chiar și așa, într-un relativ lung de linie, dar Alcaraz recuperase terenul și a plesnit-o la rândul lui, cu reverul, pe diagonala rămasă liberă…
Spaniolul a câștigat game-ul și apoi a subjugat tenisul în maxi. Țineam cu el, dar la 6-6 în decisiv mi se părea inuman să mai piardă cineva. Cam asta era starea de spirit peste tot, o spuneau comentatorii, o scria lumea pe rețele. Un prieten îmi zicea că ar mai trebui să joace un meci, în timp ce eu îmi imaginam o pactizare a celor doi la fileu, să declare publicului că au hotărât să termine meciul la egalitate! Cum ar fi fost?!
Dar momentul în care am vibrat sufletește cu Sinner a fost când protestat timid, ca un ”bibliotecar”, la o greșeală de arbitraj care putea schimba – și poate a și schimbat! – soarta meciului. În plin set decisiv, Alcaraz câștigă un punct cu scurtă la 30-30 și 3-2 pentru el, cu serviciul, doar că… serviciul fusese aut! Vă imaginați? Sinner avea de recuperat un break, era 30-30, arbitrii (ambii) ratează un aut, iar Alcaraz câștigă punctul (ulterior și game-ul, făcând 4-2)! Oricine era îndreptățit s-o ia razna în condițiile astea, aș fi fost de partea scandalagiului, ca niciodată, dar Sinner doar a comentat cu glas scăzut și s-a întors la treabă. Incredibil, din alte sfere, ca de altfel tot ce am văzut în această finală! Așa că la viitoarea confruntare voi trece de partea lui. Wimbledon la orizont.



Recomandări