În saloanele dedicate expozițiilor temporare de la etajul Muzeului de Istorie din cadrul Complexului Muzeal Bucovina Suceava s-a deschis luni, în ziua de prăznuire a Sf. Mare Mucenic Dimitrie, Izvorâtorul de Mir, expoziția personală de pictură a artistului plastic Dimitrie Gavrilean.
Cu un generic a cărui rezonanță a vibrat cu doi ani în urmă la Gura Humorului (atunci când artistul s-a întors acasă ca “un fiu deloc risipitor”, așa cum remarca Vera Romaniuc, directorul Muzeul Obiceiurilor Populare din Bucovina, care a fost instituția gazdă), “Mituri ancestrale românești” (același sub care și-a lansat atunci albumul de autor pe care l-a reeditat și pentru acest vernisaj) expoziția, organizată și realizată cu sprijinul Consiliului Județean Suceava, este o nouă reîntoarcere spre obârșie.
“O binemeritată revenire” după aproape 30 de ani
Dacă în octombrie 2007 expoziția a avut alura unui eveniment de excepție
(fiind prima prezență pe simezele muzeului humorean a artistului cu baștina în Voronețul apropiat) manifestarea de la Suceava marchează, așa cum a subliniat directorul Constantin-Emil Ursu, “o binemeritată revenire” după aproape 30 de ani.
O revenire într-o instituție culturală pe care vicepreședintele CJ Suceava Vasile Ilie a numit-o “Muzeu Național”, cu credința că merită această titulatură, adresându-i totodată artistului urarea de “La mulți ani!”, pentru aniversarea vârstei de 67 de ani (împliniți cu câteva zile în urmă) și oferindu-i în dar “o carte de inimă”, “Suceava – între trecut și prezent”, editată anul trecut sub egida Centrului de Cercetare, Conservare și Restaurare Bucovina.
“O personalitate emblematică a picturii românești contemporane”
Expoziția retrospectivă, care, așa cum a remarcat prof. univ. dr. Dorin Mihai, “conturează o personalitate emblematică a picturii românești contemporane”, creatorul unui univers pictural fabulos “cu obsesive trimiteri la sinele românesc”, reunește un număr de 40 de tablouri în ulei și 15 lucrări în ceracolor.
Invitația de a intra în universul artistului a fost făcută de criticul de artă ieșean Valentin Ciucă, exegetul care l-a prezentat pe Dimitrie Gavrilean ca fiind “un eminent discipol al maestrului Corneliu Baba”, “ucenicul vrăjitor” care a ieșit de timpuriu “de sub tutelara manta a profesorului” și a descoperit pe cont propriu un univers mitologic pe care l-a marcat cu pecetea inconfundabilă a originalității.
“Stăpâne, am înmulțit talantul pe care mi l-ai dat!”
Subliniind faptul că ampla desfășurare vizuală are darul de-a-i “scoate pe vizitatori din zgomotul îngrozitor al vremurilor”, Valentin Ciucă, pentru care Dimitrie Gavrilean “nu este doar un breughelian rafinat”, ci un maestru care, prin artă, a ajuns la esențe, i-a îndemnat pe participanții la vernisaj să-și caute, fiecare, în această expoziție, care este ca o “catedrală”, icoana la care să se închine.
“Dimitrie Gavrilean – a spus el – a luat ceva din aura acestei toamne a Sf. Dimitrie și ne-a făcut să fim beneficiarii unui moment în care spiritualitatea a dominat!”.
În cuvântul de final, Dimitrie Gavrilean, care s-a plecat în fața publicului, a preoților și părinților călugări de la mănăstirile Bucium și Bârnova care i-au fost alături la vernisaj, a mulțumit Bunului Dumnezeu pentru harul și puterea de muncă cu care l-a înzestrat, subliniind că, atunci când va fi vremea să se prezinte în fața ultimei judecăți, și-ar dori să poată spune: “Stăpâne, am înmulțit talantul pe care mi l-ai dat!”.
“Disponibilitate spre narativitate și fantastic”
Maestrul Dimitrie Gavrilean, profesor la catedra de pictură a Universității de Arte “George Enescu” din Iași, doctor în arte vizuale, un artist a cărui operă se hrănește din spiritualitatea satului bucovinean, din frescele Voronețului și ale Humorului, are, așa cum remarca criticul de artă Valentin Ciucă în monumentalul volum “Un secol de arte frumoase în Bucovina”, o “disponibilitate spre narativitate și fantastic”, care „se îngemănează cu arta caligrafului” truditor pe pagini de manuscris.
Lucrările sale, care se circumscriu unei atmosfere de „vrajă și umor”, abundă de „personaje din teatrul folcloric, mascați, cântăreți din lăută, căiuți și capre, urși și cerbi policromi”, vibrând de „ecourile unei spiritualități din orizontul străvechi, primitiv, căruia i s-au alăturat elementele unui ev mediu întârziat…”.
