Editura Zamca din București ne oferă, prin intermediul „Arhivei Siruni”, o lucrare-surpriză, cu valoare istorico-documentară, despre armenii ortodocși din Bucovina.
Prima ediție a acestei cărți datează din 1890 și a apărut la Cernăuți, în limba germană, cu titlul „Die Orientalisches Armenien der Bukovina”, fiind ulterior tradusă și în românește „Armenii orientali din Bucovina” (1891), simultan cu apariția unei noi ediții la Viena.
Armenii ortodocși, „între tipurile interesante ale popoarelor Bucovinei”
Autorul este un cunoscut intelectual român-bucovinean din epocă, preotul și etnograful Dimitrie Dan, afirmat prin publicarea a numeroase studii despre istoria bisericească, tradițiile și obiceiurile românești, membru corespondent al Academiei Române din 1904.
Prefața ediției Zamca, semnată de redactorul Florin Bălănescu, aduce o contextualizare oportună a lucrării în cauză, cu numeroase precizări de ordin istoric, făcând totodată trimitere la alte titluri înrudite pe aceeași temă.
Din păcate, numele traducătorului în română (autor, aflăm, și al unor note adiacente) pare să se fi pierdut, cartea lui Dimitrie Dan fiind cunoscută, practic, mai ales prin versiunile sale germane.
Reținem, totuși, opțiunea fericită pentru formula „armenii ortodocși”, diferită de cea a primei traduceri românești din 1891, „armenii orientali”.
Deși foarte succintă, prefața din 1890 a autorului merită consemnată cu asupra de măsură, pentru mizele ei semnificative: „Între tipurile interesante ale popoarelor Bucovinei, armenii ortodocși ocupă desigur un loc foarte important. În lucrarea de față mă silii să culeg tot materialul istoric privitor la ei și la bisericile lor – ceea ce fu legat cu mari dificultăți, căci până astăzi nimeninu s-a ocupat specialde istoria acestui popor tipic; de asemenea, să corectez mai multe păreri greșite despre istoria și credințele lui, să fac accesibile pentru fiecare datinile și obiceiurile necunoscute cu privire la biserică și la viața lui mireană, să scap mai multe fapte din brațele uitării și să le păstrez pentru generațiile viitoare”.
Lucrare foarte densă, bogată în informații de ordin istoric, economic, statistic…
„Introducerea”schițează un profil elogios al diasporei armene de pe „întreg pământul”, subliniind faptul că pe teritoriul țărilor române și, în particular, în Bucovina „ei trebuie să fie socotiți între locuitorii cei mai vechi”.
Istoria armenilor de pe teritoriul Moldovei și Bucovinei constituie un capitol consistent al istoriei locului, populația armenească a Sucevei fiind, pe vremea lui Alexandru cel Bun, de câteva mii bune de suflete.
Deși succintă, de nici 80 de pagini, lucrarea lui Dimitrie Dan este foarte densă, bogată în informații de ordin istoric, economic, statistic, cu deschideri importante către zone geo-culturale adiacente, insistând inclusiv asupra contaminărilor lingvistice ale migrației armene.
Bazându-se pe surse prestigioase (Gaebert, Hașdeu, Xenopol) Dimitrie Dan afirmă dintru început că proveniența armenilor din Țara de Sus și din Ardeal ar fi vechea capitală Anni, distrusă de marele cutremur din 1313, iar orașul Argeș (?) ar fi fost întemeiat de armeni, în amintirea unei localități de pe lacul Van.
Istoria armenilor ortodocși din Bucovina, în relație cu cea a comunităților-gazdă
Remarcabilă prin minuție este legătura permanentă pe care autorul cărții o face între istoria zbuciumată, sinuoasă a armenilor ortodocși din Bucovina și istoria bisericească, sprijinindu-se pe o bibliografie cu titluri istoriografice preponderent germane, dar și românești sau maghiare.
Există și o istorie a proprietăților funciare deținute de-a lungul timpului de armeni, parte dintr-o schiță de istorie comunitară cu importante paliere economice, politice și sociale. Capitolul al II-lea, “Particularitățile religioase și moravurile armenilor ortodocși ai Bucovinei”, se ocupă în mod special de dimensiunea ecleziastică a istoriei armenilor bucovineni, în vreme ce al III-lea capitol, cu caracter marcat etnografic, are în vedere “Moravurile și obiceiurile profane ale armenilor ortodocși ai Bucovinei”.
De remarcat că istoria armenilor ortodocși din Bucovina e întotdeauna discutată în relație cu cea a comunităților-gazdă și plasată în contexte internaționale mai largi.
Volumul lui Dimitrie Dan ar merita o analiză istorică amănunțită. Importanța documentară a restituirii sale e relevantă atât pentru comunitatea armeană în sine, cât și pentru o cunoaștere mai complexă a istoriei multiculturale și multietnice a acestei provincii în cadrul căreia coloniile armene au deținut, mai ales în perioada premodernă, o poziție însemnată.
Sursa: www.araratonline.com
