Dimitrie Cantemir – „simbol al culturii românești în deschidere universală“ (II)

Enciclopedist umanist ortodox Cunoscător a 12 limbi străine la maturitate, între care: greacă, latină, slavonă, arabă, turcă, persană, italiană, franceză, principele român este filosof, teolog, istoric, geograf, etnograf, dar și scriitor de mare talent. Educat mai întâi la Academia Domnească din Iași, student al Academiei patriarhale de la Constantinopol, Dimitrie Cantemir va fi toată viața un creștin ortodox de profunzime. Dascălul său din tinerețe, călugărul Ieremia Cacavelas Cretanul, elogiază prima carte tipărită la Iași în 1698, „Divanul sau gâlceava înțeleptului cu lumea sau giudețul sufletului cu trupul“, o lucrare în care reflexia teologică întâlnește limbajul culturii europene a timpului. Cartea este deschizătoare de drum și arată că Dimitrie Cantemir a fost deodată un fiu al Bisericii dreptmăritoare și un savant care își întinde sfera preocupărilor sale către domeniile cunoașterii raționale din vremea sa. Dimitrie Cantemir s-a format în lumina credinței și a rămas mereu un umanist ortodox. Către sfârșitul vieții se va apleca din ce în ce mai mult către teologie. Una dintre ultimele sale scrieri, „Locuri obscure în Catehism“ („Loca obscura in Catehisi“ – 1722) este dedicată chiar lămuririi unor probleme controversate privind dreapta credință, în raport cu influențele protestante din teologia rusă a vremii.
Principe spiritual al tuturor românilor Convins de noblețea neamului peste care domnește, Cantemir privește cu luciditate, dincolo de calități sau slăbiciuni, către întreaga seminție românească. „Istoria ieroglifică“ (1705) este doar o fabulă a mentalităților și a rivalităților din Țările Române, însă alte scrieri arată câtă iubire are domnul cărturar pentru moștenitorii latinității orientale. Dimitrie Cantemir afirmă și argumentează, cu mult înaintea Școlii Ardelene, originea latină nobilă a neamului românesc și faptul că Biserica Ortodoxă este cea care l-a născut, l-a crescut și îi conferă o identitate și o vocație istorică aparte.
„Descriptio Moldaviae“ ne vorbește despre organizarea politică a țării Moldovei, despre tradiții și despre viața bisericească, despre scris, despre literatură, însă cartea aceasta trebuie citită alături de „Historia moldovlahica“ și de „Hronicul vechimii romano-moldo-vlahilor“.
Chiar atunci când era la Istambul, în anii tinereții, sau pribeag primit cu cinste de către țarul Petru cel Mare al Rusiei, după bătălia de la Stănilești din 1711, Cantemir a trăit și a scris pentru patria sa cea mare a românilor de pretutindeni.
Genial creator de sinteze culturale între Orient și Occident Ales în 1714, la propunerea lui Leibnitz, membru al Academiei din Berlin, savantul Dimitrie Cantemir aduce cu el mirifica înțelepciune orientală filtrată prin conștiința unui european. Cu aceeași iscusință, el scrie cărți în latină, este preocupat de logică, metafizică și cunoaște filosofia lui van Helmont, vorbește curent turcește, arabă sau persană, cântă la tambură și compune arii pentru derviși sau sistematizează ritmurile muzicii otomane. „Istoria Imperiului Otoman“ (1714-1716) și „Sistema religiei mahomedane“ (1722) sunt opere prin care domnul român și serenissimul principe al Rusiei oferă Occidentului imaginea cea mai consistentă despre împărăția turcească, cultura și religia acesteia.
Vocația culturală de punte între Orient și Occident va fi notată în mod concis de Voltaire în „Histoire de Charles XII“: „Moldova era cârmuită atunci de principele Cantemir care reunea talentele grecilor vechi, știința literelor și a armelor“.
Primul nostru cărturar care a cercetat etnografia și folclorul Operă monumentală, „Descriptio Moldaviae“ (Descrierea Moldovei), scrisă în latină (1714-1716), când trăia în Rusia, la cererea Academiei din Berlin, cuprinde trei părți.
Prima parte este consacrată descrierii geografice a Moldovei, elaborând astfel prima hartă a Moldovei. A prezentat flora și fauna, târgurile și capitalele țării de-a lungul timpului. În partea a doua a lucrării este înfățișată organizarea politică și administrativă a țării, făcând referiri detaliate la forma de stat, alegerea sau îndepărtarea din scaun a domnilor, la obiceiurile prilejuite de înscăunarea domnilor sau de mazilirea lor, de logodnă, nunți, înmormântări. În ultima parte a lucrării există informații despre graiul moldovenilor, despre slovele folosite, care la început au fost latinești, după pilda tuturor celorlalte popoare a căror limbă încă e alcătuită din limba cea română, iar apoi înlocuite cu cele slavonești. Lucrarea prezintă interes nu numai pentru descrierea geografică sau politică bine documentată, ci și pentru observațiile etnografice și folclorice. Dimitrie Cantemir a fost primul nostru cărturar care a cuprins în sfera cercetărilor sale etnografia și folclorul, în această lucrare el enumerând întruchipări mitologice, precum: „Doina“, „Frumoasele“, „Ursitele“, „Sânzienele“, „Zburătorul“ etc.
Menționăm, de asemenea, și operele „Compendium universae logices institutionis“ (Prescurtare a sistemului logicii generale), „Monarchiarum physica examinatio“ (Cercetarea naturală a monarhiilor), „Sistema religiae mahomedane“ sau „Cartea științei muzicii“ (Kitab-i-musiki), scrisă în limba turcă, care este una dintre primele lucrări ale savantului domnitor, concepută în perioada vieții acestuia din Istambul. Lucrarea cuprinde un studiu aprofundat al muzicii otomane laice și religioase, savantul punând în discuție importanța muzicii religioase și influențarea acesteia de către muzica bisericească bizantină.
Trei trăsături definitorii pentru personalitatea lui Dimitrie Cantemir Într-un articol publicat în anul 2003 în „Candela Moldovei“, buletinul oficial al Mitropoliei Moldovei și Bucovinei, părintele Nicolae Dascălu, actualmente directorul Agenției de Știri Basilica a Patriarhiei Române, găsește definitorii pentru personalitatea domnului Dimitrie Cantemir trei trăsături profunde. Dimitrie Cantemir este enciclopedist umanist ortodox, principe de spirit pentru toți românii și cărturar european, genial creator de sinteze culturale între Orient și Occident.
(Narcisa Balaban sursa: www.ziarulumina.ro)