Procurorii DIICOT arată în rechizitoriul privind Hidroelectrica că în politica tarifară s-a stabilit ca metodologiile pentru stabilirea prețurilor pentru energia electrică să fie bazate pe costurile marginale corect fundamentate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare.
Dosarul conține 600 de volume, arhivarii de la Înalta Curte de Casație și Justiție nu au încheiat numerotarea documentelor, astfel că, până la ora transmiterii acestei știri, nu s-a fixat primul termen de judecată al procesului Hidroelectrica.
În preambului rechizitoriului, procurorii Direcției de Investigare a Infracțiunilor de Criminalitatea Organizată și Terorism (DIICOT) explică strategiile Guvernului în domeniu și cum a fost înființată SC Hidroelectrica SA.
„Sistemul securității naționale este reprezentat de ansamblul mijloacelor, reglementărilor și instituțiilor statului care au rolul de a realiza, proteja și afirma interesele fundamentale ale României, așa cum este definit în Strategia de securitate Națională a României, adoptată prin Hotărârea de Guvern 36 din data de 18 decembrie 2001”, notează procurorii DIICOT în rechizitoriu, obținut de agenția MEDIAFAX.
În 23 iunie 2003, în ședința Consiliului Superior de Apărare a Țării (CSAT) a fost aprobat documentul intitulat „Doctrina națională a informațiilor pentru securitate și societate civilă”, care definește conceptul de securitate națională ca fiind „starea națiunii, a comunităților sociale, a cetățenilor și a statului, fundamentată pe prosperitate economică, legalitate, echilibru și stabilitate socio – politică, exprimată prin ordinea de drept și asigurată prin acțiuni de natură economică, politică, socială, juridică, militară, informațională și de orice altă natură, în scopul exercitării neîngrădite a drepturilor și libertăților cetățenești, manifestarea deplină a libertății de decizie și de acțiune a statului, a atributelor sale fundamentale și a calității de subiect de drept internațional”.
Sintagma „securitate națională” este sinonimă, din punct de vedere etimologic și lexical, cu sintagma de „siguranța statului”, utilizată de legiuitor atât în denumirea titlului I al părții speciale a Codului Penal, cât și în Legea 51/1991 privind siguranța națională a României care, la articolul 1 definește sintagma de siguranță națională a României ca fiind „starea de legalitate, de echilibru și de stabilitate socială, economică și politică necesară existenței și dezvoltării statului național român, ca stat suveran, unitar, independent și indivizibil, menținerii ordinii de drept, precum și climatului de exercitare neângrădită a drepturilor, libertăților și îndatoririlor fundamentale ale cetățenilor, potrivit principiilor și normelor democratice statornicite prin Constituție”.
Securitatea statului (siguranța națională) încorporează și componenta de securitate economică, ca parte a securității naționale unde, poziția statului în circuitul economic și comercial este esențială.
La rândul său securitatea economică conține componenta de securitate energetică care interferează cu situația regională, europeană și globală în domeniu, în contextul integrării euroatlantice și în Uniunea Europeană.
Garantarea securității energetice presupune asigurarea necesarului de resurse energetice și limitarea dependenței de cele din import, asigurarea suveranității naționale asupra resurselor primare de energie și respectarea opțiunilor naționale în domeniul energiei.
Resursele energetice trebuie să aibă un preț relativ stabil și acceptabil, deoarece așa cum s-a constatat în urma efectuării unor studii de specialitate, cea mai importantă amenințare la adresa securității energetice a unei țări o reprezintă volatilitatea prețurilor resurselor energetice, acestea putând afecta, în mod direct, stabilitatea economiei la nivel mondial.
Securitatea energetică, blocarea sau limitarea accesului la resursele energetice pot aduce în discuție consecințe dificil de controlat și cu efecte asupra securității naționale a unui stat, cu referire directă la stabilitatea economică (raportul dintre costurile securității și consecințele producerii unui eveniment nedorit), necesară existenței și dezvoltării statului. Din acest punct de vedere sunt posibile riscuri, vulnerabilități și amenințări indirecte, netradiționale și asimetrice la adresa securității statului cum ar fi dependența energetică sau agresiunea economico – financiară.
Capacitatea statului român de a promova și apăra valorile și interesele naționale se exprimă prin starea de securitate, element fundamental în prevenirea amenințărilor la adresa statului în eliminarea riscurilor și pericolelor ce ar putea aduce atingere securității naționale, în scopul asigurării identității și omogenității națiunii române, a independenței și suveranității naționale, integrității teritoriale, a ordinii constituționale în statul de drept, ce protejează drepturile și libertățile fundamentale ale cetățenilor.
Constituția României, la articolul 136 intitulat „Economia”, determină obiectul exclusiv al proprietății publice care este format din bogățiile de interes public ale subsolului, spațiul aerian, apele cu potențial energetic valorificabil de interes național, plajele, marea teritorială, resursele naturale ale zonei economice și ale platoului continental precum și alte bunuri stabilite de legea organică.
Bunurile proprietate publică sunt inalienabile. În condițiile legii organice, ele pot fi date în administrare regiilor autonome ori instituțiilor publice sau pot fi concesionate ori închiriate; de asemenea, ele pot fi date în folosință gratuită instituțiilor de utilitate publică.
Proprietatea publică este garantată și ocrotită prin lege și aparține statului sau unităților administrativ teritoriale.
Prin emiterea Legii 15/1990 au fost reorganizate unitățile economice de stat în regii autonome și societăți comerciale iar prin Hotărârea de Guvern 266/1993, dată în aplicarea Legii 15/1990 privind ramurile și domeniile în care funcționează regiile autonome de interes național, s-a prevăzut că producția și distribuția de energie electrică și termică sunt ramuri strategice ale economiei naționale.
Prin Protocolul 1 al COnvenției Europene a Drepturilor Omului (CEDO) se apără proprietatea, iar în paragraful 2 se recunoaște dreptul statului de a reglementa folosința bunurilor conform interesului general, iar domeniul energetic reprezintă, în sensul protocolului, un bun susceptibil de a fi protejat.
Legislația națională a calificat aceste bunuri ca fiind de interes strategic, ceea ce echivalează cu investirea de către statul român a autorităților administrative competente (Ministerul Economiei și Comerțului, Agenția Națională de Reglementare în domenil Energiei, Operatorul Comercial al Pieței de Energie Electrică – OPCOM) cu prerogativele de reglementare a unei bune organizări, management și exploatare a resurselor de energie electrică.
Directiva Uniunii Europene nr. 92/1996 a stabilit pentru țările membre și pentru cele în curs de aderare obligativitatea creerii mecanismelor de piață concurențială pentru activitățile de producere și furnizare a energiei electrice.
Acest aspect, corelat cu necesitatea apariției și consolidării pieței concurențiale de electricitate din România a impus, începând cu anul 1998, constituirea unor entități cu rol determinant în definirea regulilor de organizare și funcționare a sectorului energiei electrice, reglementarea accesului la piață, stabilirea criteriilor și procedurilor cerute pentru ofertare, acordarea autorizațiilor și licențelor pentru funcționarea sistemelor energetice precum și separarea financiar contabilă și înregistrarea transparentă a costurilor pentru activitățile de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 647/12 iulie 2001 s-a aprobat Strategia națională de dezvoltare energetică a României pe termen mediu 2001 – 2004, dată fiind importanța strategică a acestui sector în dezvoltarea bazei durabile a economiei naționale.
În acest act normativ s-a făcut și o analiză a evoluției consumului energiei electrice începând cu anul 1990 arătându-se că acesta a urmat evoluția economiei naționale în această perioadă, cu scăderi accentuate urmate de creșteri. Scăderea consumului de energie a indus fenomene de criză în sectorul energetic, manifestate prin deteriorarea suplimentară a situației financiare a marilor agenți economici din sector, siguranța energetică a României fiind direct afectată de blocajul financiar rezultat ca urmare a lipsei capabilităților financiare. S-a arătat totodată că prețurile au fost stabilite prin reglementare directă, fiind însă necorelate cu costurile reale de producție ceea ce a dus la înregistrarea de mari pierderi de către societățile din domeniul producerii energiei electrice.
În consecință, ca principale obiective ale strategiei energetice naționale au fost dezvoltarea durabilă a sectorului energetic prin satisfacerea necesarului de energie la un preț competitiv, crearea unor piețe eficiente de energie și asigurarea unor resurse stabile și diversificate și formarea de stocuri necesare funcționării în siguranță a Sistemului Energetic Național.
În politica tarifară s-a stabilit ca metodologiile pentru stabilirea prețurilor pentru energia electrică să fie bazate pe costurile marginale corect fundamentate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 29/1998, aprobată ulterior prin Legea 99/2000 a fost înființată Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei – ANRE, – instituție publică autonomă de interes național, cu personalitate juridică, în subordinea primului ministru, având misiunea de a crea și aplica sistemul de reglementări necesar funcționării sectorului energiei și a piețelor de energie în condiții de eficiență, concurență și transparență, precum și cel necesar implementării sistemului de reglementări necesare asigurării eficienței energetice. Principalele atribuții și competențe ale agenției, conform actului normativ de înființare sunt în: definirea regulilor de organizare și funcționare a sectorului energiei electrice; reglementarea accesului la piață; stabilirea criteriilor și procedurilor pentru ofertare, acordarea autorizațiilor și licențelor pentru funcționarea sistemelor.
În exercitarea acestor atribuții de reglementare, autorizare și control în domeniul energiei electrice, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei trebuie să asigure totodată și elaborarea legislației secundare privind funcționarea noilor structuri, apariția și consolidarea pieței de electricitate, fiind emise în acest sens procedurile de funcționare a pieței de electricitate și autorizațiile participanților la piață, raportat la calitatea acestora de producători, furnizori și consumatori eligibili.
De asemenea, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei avizează și contractele comerciale între entitățile din domeniul energetic și aprobă tarifele acestora în baza fundamentărilor elaborate de entitățile energetice precum și cantitățile de electricitate pe care producătorii trebuie să le livreze pe piața reglementată, controlând totodată respectarea cadrului legal.
Legislația secundară emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, concretizată în ordine și decizii emise de Președintele acestei autorități, stabilește modalitatea de contractare pe piața reglementată, destinată consumatorilor captivi și pe piața concurențială pentru noii participanți la piața energetică.
Prin Ordonanța de Urgență a Guvernului 63/28 decembrie 1998 privind energia electrică și termică, a fost definit și cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților din sectorul energiei electrice și termice. Scopul emiterii ordonanței a fost securitatea energetică a țării, prin asigurarea corespunzătoare a economiei naționale cu energie electrică și termică, de calitate superioară, la standarde înalte și la prețuri accesibile și realizarea unui mediu concurențial normal, Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei fiind desemnată ca autoritate competentă în aplicarea prevederilor actului normativ.
Prin Decizia 22 din 5 iulie 1999 a președintelui Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei a fost aprobat „Codul Comercial al Pieței angro de Energie Electrică”.
Conform prevederilor acestui prim cod, piața angro de energie electrică se realizează prin aranjamente comerciale angro de energie electrică și cu servicii asociate între participanți și trebuie să devină competitivă la nivelul producătorilor și furnizorilor de energie electrică și reglementată pentru activitățile de transport și distribuție. Această piață are două componente și anume: piața reglementată, prin contracte cadru și prețuri reglementate, care acoperă circa 90% din energia electrică tranzacționată; piața concurențială a contractelor bilaterale negociate și piața SPOT care acoperă circa 10 % din energia electrică tranzacționată.
Orice participant la piață, deținător de licență, inclusiv consumatorul eligibil este îndreptățit să aibă acces liber reglementat la rețelele de transport și distribuție.
Piața trebuie să funcționeze astfel încât să asigure, prin concurență, formarea unor prețuri cât mai scăzute ale energiei electrice la consumatorii finali, relații de piață corecte și transparente între agenții economici din sectorul energiei electrice și să stimuleze un comportament de piață al agenților economici din sectorul energiei electrice.
Codul Comercial, aprobat prin Decizia amintită anterior, definește și participanții la piața energiei electrice astfel: producătorul este agentul economic înregistrat la categoria de producători de energie electrică la Operatorul Comercial și deținător al unei licențe de producere a energiei electrice. Din punct de vedere al programării și dispecerizării, producătorii sunt dispecerizabili și nedispecerizabili.
Producătorii dispecerizabili au un program de funcționare pe piața angro stabilit de către Operatorul Comercial, iar producătorii nedispecerizabili nu participă la piața de energie electrică dar și programul său de funcționare este cunoscut de Operatorul Comercial; cumpărătorul este agentul economic care cumpără energie electrică de pe piața de energie electrică pentru a fi utilizată în scop propriu sau pentru a fi furnizată consumatorilor finali.
În accepțiunea Codului Comercial, cumpărătorii sunt de trei categorii: a) furnizorii; b) producătorii; c) consumatorii eligibili.
Furnizorii sunt agenții economici înregistrați la Operatorul Comercial la categoria cumpărător de energie electrică în baza unei licențe de furnizare a energiei electrice și pot cumpăra energie electrică de pe piață, în baza contractelor de vânzare-cumpărare a energiei electrice sau a tranzacțiilor încheiate pe piața SPOT și furnizează energie electrică consumatorilor finali, în baza contractelor de furnizare a energiei electrice.
Producătorii cumpără energie electrică de pe piață în baza contractelor de portofoliu, de vânzare-cumpărare de energie electrică sau pentru serviciile proprii tehnologice.
Consumatorii eligibili sunt consumatorii finali care pot cumpăra direct de pe piața energiei electrice, în baza unui contract cadru de furnizare a energiei electrice și în baza unui acces reglementat la rețelele de transport/distribuție pentru transportul respectiv distribuția energiei electrice contractate cu furnizorii. În relația comercială cu consumatorii eligibili, producătorul are calitatea de furnizor.
Operatorul de transport asigură serviciul public de transport al energiei electrice în baza autorizației de funcționare și a licenței de exploatare comercială a capacităților de transport a energiei electrice, fiind înregistrat ca atare la Operatorul Comercial.
Operatorul de transport asigură serviciul specific producătorilor și consumatorilor eligibili dacă aceștia nu au convenit ca transportul să fie asigurat de către producători în calitate de furnizori. Operatorul de sistem asigură activitatea de coordonare a funcționării instalațiilor de producere, transport și distribuție, fiind înregistrat ca atare la Operatorul Comercial, în baza licenței de dispecerizare.
Totodată, acest Cod Comercial definește la articolul nr. 74 cele două piețe funcționale în domeniul energiei electrice și anume: piața reglementată, pentru activități de monopol natural (transport de energie electrică și dispecerizare) și pentru cea mai mare parte din activitățile cu caracter concurențial (producere și furnizare de energie, servicii de sistem); piața concurențială, cuprinzând contractele bilaterale negociate ale consumatorilor eligibili și aranjamentele comerciale ale pieței SPOT de vânzare/cumpărare a energiei electrice.
Piața SPOT este componentă a pieței concurențiale pe care energia electrică este tranzacționată prin licitație.
Prețul pe piața SPOT este prețul marginal de sistem (PMS), acesta fiind prețul ultimului MWh stabilit de ordinea de merit pentru acoperirea cererii de energie electrică în intervalul bază de decontare.
Programul de calcul al ordinei de merit este acel program pe baza căruia se stabilește ordinea de merit în fiecare interval bază de decontare, în funcție de cererea de energie electrică, oferta de producție și prețul producătorilor participanți la piață.
Mecanismele de funcționare ale pieței SPOT sunt următoarele: pentru fiecare zi de tranzacție, producătorii trebuie să facă oferte de producere a energiei electrice pentru fiecare din unitățile dispecerizabile pe care le dețin.
Ofertele vor preciza: disponibilitățile orare; prețurile de producere a energiei electrice active; oferta pentru servicii de sistem; modificări ale caracteristicilor statice și dinamice de funcționare.
Producătorii dispecerizabili ce dețin mai multe unități dispecerizabile pot să organizeze Centre de Management Energetic prin care să transmită centralizat Operatorului Comercial ofertele pentru întregul parc deținut.
Ofertele se fac ferm pentru fiecare din cele 24 de intervale bază de decontare ale unei zile de tranzacție și se transmit până la ora 10.00 a zilei anterioare celei pentru care se face programul de funcționare („ziua D”). Ofertele vor conține și valorile propuse pentru ziua D+1, care însă nu vor fi considerate decât orientativ de către Operatorul comercial, putând fi ulterior modificate.
Operatorul comercial va întocmi programarea pentru 48 de ore.
Componentele ofertei, cu excepția prețurilor, se pot modifica, cu acordul Operatorului comercial până la ora 14:00, dacă se justifică prin apariția unor evenimente ce nu au putut fi anticipate de ofertant.
Operatorul de sistem poate solicita justificat programarea unui participant la piață în alte condiții.
Operatorul comercial înregistrează în baza de date proprie toate ofertele de producere primite.
Determinarea ordinii de merit și a prețului marginal de sistem pentru fiecare interval bază de decontare se va face prin rularea Programului de calcul al ordinii de merit și prețului marginal de sistem (PCOMPS).
Responsabilul pentru stabilirea ordinii de merit și a prețului marginal de sistem este Operatorul comercial.
Prin ordinea de merit se determină: puterea cu care participă fiecare unitate dispecerizabilă la acoperirea necesarului de energie electrică; pragul cererii de consum din sistem de la care intră în funcțiune fiecare unitate dispecerizabilă.
Ordinea de merit fără restricții de rețea (OFR) și prețul marginal de sistem se stabilesc de către Operatorul comercial, pentru fiecare interval bază de decontare al zilei de tranzacție următoare, până la ora 13:00 a fiecărei zile calendaristice, în baza următoarelor criterii: se poziționează în ordinea de merit unitățile dispecerizabile cu restricții; pentru fiecare producător semnatar al unui contract de portofoliu se poziționează în continuare unitățile dispecerizabile în ordinea prețurilor ofertate, până la acoperirea cantităților de energie electrică prevăzute în respectivele contracte; se poziționează în ordinea prețurilor și pe baza disponibilităților declarate toate unitățile dispecerizabile rămase, ofertate de producători; nu se ține seama de restricțiile de sistem.
Prețul marginal de sistem se stabilește pe baza OFR și a prognozei consumului și reprezintă prețul ofertat pentru ultima unitate dispecerizabilă poziționată în ordinea de merit la realizarea echilibrului producere-consum.
Operatorul comercial transmite Operatorului de sistem prognoza de consum, OFR și prețul marginal de sistem, precum și sinteza ofertelor producătorilor până la ora 13:00 a fiecărei zile calendaristice.
Operatorul de sistem analizează, conform reglementărilor tehnice în vigoare, regimurile de funcționare ale Sistemului Energetic Național, pe baza OFR și a prognozei de consum.
Operatorul de sistem propune Operatorului comercial variante de eliminare a restricțiilor până la ora 16.00 a zilei D-1, pe cât posibil respectând producțiile contractate. Datele se transmit în format electronic (dischetă, modem, rețea de calculatoare).
Operatorul comercial este responsabil pentru stabilirea ordinii de merit cu restricții de rețea (OCR).
Operatorul comercial înregistrează ambele forme ale ordinii de merit și prețul marginal de sistem în baza de date proprie.
Operatorul comercial publică prețul marginal de sistem calculat pentru fiecare interval bază de decontare a zilei D în cel puțin două ziare cu difuzare națională. Aceste date apar în edițiile de a doua zi ale publicațiilor (în ziua de tranzacție).
Operatorul comercial transmite până la ora 17.00 ordinea de merit finală (OCR) pentru fiecare interval bază de decontare la: Operatorul de sistem – care urmează a asigura transpunerea în practică a OCR; fiecare producător care a licitat pentru ziua respectivă – pentru a cunoaște programul de funcționare a unităților dispecerizate pe care le deține.
Codul Comercial stabilește și modul de rezolvare a disputelor apărute pe piața SPOT, motiv pentru care Operatorul comercial emite, pentru fiecare zi de tranzacție, note de încheiere a tranzacțiilor (NIT) pe piața SPOT.
În cazul în care un participant la piață are obiecții privind NIT, acesta se va adresa Operatorului comercial cu o notificare, în termen de trei zile financiare de la primirea comunicării. Operatorul comercial trebuie să răspundă notificării în termen de maxim cinci zile financiare de la data primirii acesteia.
Dacă părțile nu ajung la un acord, acestea se pot adresa pentru soluționarea disputei Comitetului de Arbitrare a Disputelor pe Piața SPOT (CADPS). CADPS are obligația să arbitreze disputa și competența de a emite o decizie obligatorie pentru părți, în termen de cinci zile financiare de la sesizare.
Apelul la deciziile CADPS se face la Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, în cinci zile de la data luării la cunoștință, soluția autorității fiind definitivă. Aceasta se comunică în termen de cinci zile de la depunerea apelului.
Prin Hotărârea de Guvern nr. 627/13 iulie 2000, a fost reorganizată Compania Națională de Electricitate S.A., fiind înființate mai multe societăți comerciale, cu personalitate juridică, structurate pe tipuri de activități, respectiv de producere, transport, distribuție și furnizare de energie electrică, apărând necesitatea reglementării tranzacțiilor cu energie electrică și cu serviciile asociate.
A fost astfel înființată S.C. Hidroelectrica S.A., societate comercială cu capital integral de stat, aflată în portofoliul Ministerului Economiei și Comerțului, cu o pondere de 1/3 din producția energetică a României și având ca obiect principal de activitate producerea de energie electrică, furnizarea acesteia la intern și la extern precum și asigurarea serviciilor tehnologice de sistem, pe bază de licențe acordate potrivit legii.
La data înființării, societatea a avut în componență un număr de zece sucursale fără personalitate juridică iar ulterior, în baza Hotărârii Adunării Generale a Acționarilor nr. 7 din data de 25 mai 2002, au mai primit statut de sucursală alte două uzine hidroelectrice.
În conformitate cu prevederile statutului propriu de funcționare, în perioada în care statul este acționar unic, interesele acestuia în Adunarea Generală a Acționarilor sunt reprezentate de Ministerul Economiei și Comerțului, reprezentanții în Adunarea Generală a Acționarilor fiind numiți și revocați prin ordin al Ministrului Economiei și Comerțului.
Administrarea societății este asigurată de un Consiliu de Administrație compus din cinci membrii, numiți pe o perioadă de cel mult patru ani și este prezidată de un președinte iar conducerea societății se asigură de către un director general, care nu este și președintele Consiliului de Administrație dar reprezintă societatea în relațiile cu terții, în baza limitelor și împuternicirilor date de Consiliul de Administrație. De asemenea, Consiliul de Administrație, poate delega, conform regulamentului, o parte din atribuțiile sale directorului general.
Prin același act normativ, respectiv Hotărârea de Guvern 627/13 iulie 2000 a luat ființă și Operatorul Pieței de Energie Electrică – O.P.C.O.M S.A., societate comercială pe acțiuni, filială a Companiei Naționale Transelectrica SA, având ca scop administrarea pieței de energie electrică, prin asigurarea desfășurării continue, ordonate, eficiente, echitabile și transparente a tranzacțiilor și contractelor comerciale în condiții de reglementare, cu privire la protecția participanților licențiați pentru producere sau furnizare, precum și a consumatorilor eligibili.
Operatorul Pieței de Energie Electrică are ca obiect de activitate asigurarea unui cadru organizat de desfășurare a tranzacțiilor comerciale pentru energia electrică pe bază de licență, în condițiile legii și care, în baza Licenței 407/2001, emisă de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei, desfășoară în principal următoarele activități: coordonarea activității de prognoză a consumului de energie electrică; stabilirea prețului marginal de sistem pentru fiecare interval; stabilirea cantităților de energie electrică și de servicii tranzacționate, a drepturilor de încasare și a obligațiilor de plată ale participanților la piață; programarea funcționării unităților dispecerizabile, având drept scop atât acoperirea cererii de energie electrică prin respectarea criteriilor tehnice, comerciale și concurențiale cât și asigurarea funcționării sistemului electroenergetic național în condiții de siguranță și calitate.
Începând cu același an 2000, s-a deschis piața energiei electrice către concurență, gradul inițial de deschidere a pieței fiind de 10%, conform Hotărârii de Guvern nr. 122/18.02.2000. Ulterior, gradul de deschidere a înregistrat creșteri ajungând până la 83,5% în anul 2005 și a fost de 15% pentru perioada noiembrie 2000 – decembrie 2001; de 25% pentru luna ianuarie 2002; de 33% pentru perioada februarie 2002 – decembrie 2003; de 40% pentru perioada ianuarie – octombrie 2004; de 55% pentru perioada noiembrie 2004 – iunie 2005; de 83% pentru perioada iulie – decembrie 2005. Începând cu anul 2007 piața energiei electrice s-a deschis în procent de 100%.
Participanții la piața energiei electrice care sunt licențiați de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei sunt producătorii/autoproducătorii, furnizorii, operatorii de transport și de sistem, operatori de distribuție și consumatorii eligibili.
Prin apariția Legii 318/8 iulie 2003, Legea energiei electice, s-a creat cadrul de reglementare pentru desfășurarea activităților în sectorul energiei electrice și al energiei termice produse în cogenerare, în condiții de securitate și la standarde de calitate, în vederea utilizării optime a resurselor primare de energie și cu respectarea normelor de protejare a mediului, având printre obiectivele principale: asigurarea dezvoltării durabile a economiei naționale; crearea și asigurarea funcționării piețelor concurențiale de energie electrică precum și asigurarea accesului nediscriminatoriu și reglementat al tuturor participanților la piața de energie electrică și la rețelele electrice de interes public; transparența tarifelor, prețurilor și taxelor la energie electrică, în cadrul unei politici de tarifare, urmărind creșterea eficienței energetice pe ciclul de producere, transport, distribuție și utilizare a energiei electrice; asigurarea măsurilor de securitate împotriva actelor de terorism și sabotaj.
Articolul 3 pct. 41 din lege definește Sistemul electroenergetic ca fiind ansamblul instalațiilor electroenergetice interconectate prin care se realizează producerea, transportul, conducerea operativă, distribuția, furnizarea și utilizarea energiei electrice iar Sistemul Electroenergetic Național (SEN), definit de același articol la punctul 42, reprezintă sistemul electroenergetic situat pe teritoriul național. Sistemul Energetic Național constituie infrastructura de bază, utilizată în comun de participanții la piața energiei electrice.
Piața de energie electrică reprezintă cadrul de organizare înăuntrul căruia se tranzacționează energia electrică și serviciile asociate.
Participanții la piața energiei electrice care sunt licențiați de Autoritatea Națională de Reglementare în domeniul Energiei sunt producătorii/autoproducătorii, furnizorii, operatorii de transport și de sistem, operatori de distribuție și consumatorii eligibili.
În cadrul pieței de energie electrică din România, tranzacționarea energiei electrice între participanții la piață se desfășoară pe două segmente de piață reglementate și definite de Legea energiei electrice nr.318/2003 și anume: piața reglementată de energie electrică și de servicii asociate care funcționează prin contracte comerciale, cu prețuri reglementate pentru care autoritatea competentă stabilește cantitățile contractate în tranzacțiile angro dintre producători și furnizori și piața concurențială de energie electrică care funcționează pe bază de contracte bilaterale negociate ale producătorilor de energie electrică cu furnizorii, cu consumatorii eligibili; contracte de import și export; contracte ale furnizorilor, alții decât cei care vând la tarife reglementate consumatorilor captivi; tranzacții pe piața spot, la prețul marginal de sistem.
Modul de funcționare a celor două piețe de energie electrică a fost stabilit anual prin ordine și decizii emise de Președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei, autoritatea stabilind totodată și metodologiile de reglementare a prețurilor și tarifelor, în calculul acestora urmând să fie luate în considerare costurile justificate ale activităților de producere, transport, distribuție și furnizare a energiei electrice.
În 29 iulie 2003, prin Hotărârea de Guvern 890, a fost aprobată „Foaia de parcurs din domeniul energetic din România”. Din Nota de fundamentare care a stat la baza aprobării acestui act normativ rezultă că elaborarea foii de parcurs s-a făcut în urma unor consultări ample avute cu Uniunea Europeană și Banca Mondială și a pornit de la necesitatea alinierii setului de reglementări care guvernează piața energiei la cele ale Uniunii Europene în vederea accederii României la această uniune în anul 2007.
S-a precizat faptul că dezvoltarea sectorului energetic trebuia susținută și făcută pe baza unui set de politici și criterii care să asigure: un climat concurențial echilibrat care să promoveze producția și accesul la energie competitivă, într-o piață aflată în deschidere; un set de mecanisme și reglementări care să răspundă principiilor de stabilitate și transparență; protecția consumatorilor captivi sau a celor care nu optează pentru eligibilitate după deschiderea completă a pieții, împotriva acțiunii unor monopoluri de tip natural; satisfacerea criteriilor de eficiență și siguranță energetică, prin promovarea unor investiții susținute în domeniul energetic și care să poată fi recuperate prin prețul energiei și tarifelor de transport și distribuție;
În ceea ce privește producția de energie hidro, prin Foaia de parcurs s-a prevăzut că aceasta își va menține structura existentă la S.C. Hidroelectrica S.A. până în anul 2007, fiind reglementată, regimul de reglementare constând în: utilizarea costurilor reale scăzute ale producției hidro în beneficiul tuturor consumatorilor, captivi sau eligibili, fără discriminare; optimizarea exploatării apei prin folosirea de soft dedicat – optimizarea centralizată a producției hidro – și luând în considerare oferta producției termo.
S-a arătat că, primul pas în reglementarea societății Hidroelectrica S.A. s-a făcut, în sensul încetării obligațiilor din contractele deja încheiate la acea dată pe piața competitivă, inclusiv contractele de export.
În conformitate cu prevederile art. 2, pct. 13, 14, și 18 din Legea energiei electrice nr.318/2003, următorii termeni se definesc astfel: consumator eligibili: consumatorul care poate să aleagă furnizorul și să contracteze direct cu acesta energia necesară, având acces la rețelele de transport și de distribuție; consumator captiv: consumatorul care din considerente tehnice, economice sau de reglementare, nu poate alege furnizorul de energie electrică; furnizor: persoană juridică, titulară a unei licențe de furnizare care asigură alimentarea cu energie electrică a unuia sau mai multor consumatori, în baza unui contract de furnizare.
Prin Ordinul nr. 25 din 22 octombrie 2004 al Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei a fost aprobat noul Cod Comercial al pieței angro de energie electrică care a intrat în vigoare la data de 01 ianuarie 2005, abrogând totodată Decizia Președintelui Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei nr. 22 din 05.07.1999, pentru aprobarea Codului Comercial al pieței angro de energie.
În conformitate cu noul Cod Comercial, pe piața angro de energie electrică au acces, în vederea efectuării de tranzacții, producătorii și autoproducătorii de energie electrică, furnizorii și operatorii de rețea iar tranzacțiile pe piața angro de energie electrică au ca obiect vânzarea – cumpărarea de energie electrică, servicii de sistem tehnologice, servicii de sistem, servicii de transport și servicii de distribuție.
Noul Cod Comercial a adus multiple îmbunătățiri prevederilor vechiului Cod Comercial, îmbunătățiri care au creat premisele unei funcționări mult mai bune ale pieței de energie electrică.
Astfel, potrivit articolului nr. 3.1.4 piața angro de energie electrică a fost compusă din următoarele piețe specifice: piața contractelor bilaterale, denumită și piața angro de energie electrică, în care titularii de licență sunt liberi să se angajeze în tranzacții bilaterale cu energi electrică inclusiv în tranzacții bilaterale de export sau import de energie electrică în conformitate cu legislația specifică și cu condițiile lor din licență; piața de echilibrare. În această piață administrată de Operatorul pieței de echilibrare, Operatorul de transport și de sistem cumpără/și/sau vinde energie electrică de la/către participanții la piață deținători de unități/consumuri dispecerizabile în scopul compensării abaterilor de la valorile programate ale producției și consumului de energie electrică; piața centralizată de servicii de sistem tehnologice. Această piață are ca scop asigurarea unei cantități suficiente de servicii de sistem tehnologice disponibile pentru Operatorul de transport și de sistem, asigurarea reglajului primar și menținerea disponibilității rezervei de reglaj primar; piața centralizată pentru Ziua Următoarea (PZU).
Pe acest nou tip de piață se încheie în fiecare zi de tranzacționare, tranzacții ferme cu energie electrică pentru fiecare interval de tranzacționare al zilei de livrare corespunzătoare, pe baza ofertelor transmise de participanții la această piață.
Conform regulilor și principiilor stabilite prin noul Cod Comercial, Piața Zilei Următoare devine o piață voluntară. Noua PZU este organizată cu licitație atât la vânzarea cât și la cumpărarea de energie electrică iar tranzacțiile sunt considerate contracte pe termen scurt.
Regulile Pieței pentru Ziua Următoare (PZU) creează un cadru centralizat de piață pentru vânzarea și cumpărarea energiei electrice de către participanții la piața angro de energie electrică din România, necesar pentru: a facilita formarea unei piețe angro de energie electrică în condiții de concurență, transparență și nediscriminare; reducerea prețurilor de tranzacționare a energiei electrice; stabilirea prețurilor de referință pentru alte tranzacții din piața angro; optimizarea utilizării capacităților limitate de interconexiune cu țările vecine, prin integrarea utilizării capacităților respective în cadrul PZU centralizată.
Participarea la PZU este permisă Titularilor de Licență care au fost înregistrați ca Participanți PZU.
Tranzacțiile pe PZU se încheie în fiecare Zi de Tranzacționare și determină o obligație a respectivului participant la PZU de a livra energia electrică, în cazul în care tranzacțiile s-au bazat pe Oferte de Vânzare sau o obligație de a accepta livrarea energiei electrice, în cazul în care tranzacțiile s-au bazat pe Oferte de Cumpărare în conformitate cu specificațiile respectivei Tranzacții.
Fiecare tranzacție corespunde unei Zile de Livrare, unui Interval de Tranzacționare și unei Zile de Tranzacționare.
Tranzacțiile sunt finalizate prin livrarea fizică, în Ziua de Livrare, a energiei electrice în Sistemul Energetic Național.
Piața Zilei Următoare este administrată de operatorul comercial S.C. OPCOM S.A. care este și operator de decontare.
Noul Cod Comercial stabilește reguli privind dispecerizarea obligatorie și tranzacționarea cu prioritate a energiei electrice produse în unitățile de producție prioritară, calificate potrivit prevederilor Regulamentului aprobat prin Ordinul Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei. nr. 33/26.11.2004.
Atât Piața Zilei Următoare cât și Piața de Echilibrare se bazează pe o nouă platformă de tranzacționare (hardware și software), care înlocuiește vechea piață SPOT, operațională din anul 2000. Într-o primă etapă noile mecanisme au fost testate, funcționând în paralel cu vechea piață SPOT după care, începând cu 01.07.2005, noile piețe, respectiv Piața Zilei Următoare și Piața de Echilibrare au devenit operaționale potrivit prevederilor Ordinului nr. 30 din 24 iunie 2005, aprobat de președintele Autorității Naționale de Reglementare în domeniul Energiei.
Astfel, în perioada 2002 – 2005, SC Hidroelectrica SA a efectuat tranzacții comerciale cu energie electrică pe următoarele segmente de piață: piața reglementată, în baza contractelor de vânzare-cumpărare încheiate cu filialele de distribuție ale SC Electrica SA și a contractului de transport încheiat cu C.N. Transelectrica SA; piața concurențială, atât în baza contractelor bilaterale de vânzare-cumpărare încheiate cu furnizorii licențiați și consumatorii eligibili cât și în baza contractelor de vânzare a energiei electrice la export; piața SPOT, în perioada 2002 – 2005, piață componentă a pieței concurențiale pe care energia electrică a fost tranzacționată prin licitație; piața pentru ziua următoare (PZU), în perioada iulie – decembrie 2005, piață voluntară organizată cu licitație atât la vânzarea cât și la cumpărarea de energie electrică; piața de echilibrare (PE), în perioada iulie – decembrie 2005, piață obligatorie pentru producătorii care exploatau unități dispecerizabile, utilizată de operatorul de transport în scopul compensării abaterilor de la valorile programate ale producției și consumului.
