Analiza evoluției temperaturii medii pe Terra din ultimele două milenii, realizată pe fiecare continent, arată o tendință globală de răcire până în secolul al XIX-lea, urmată de o încălzire, dar și puternice diferențe regionale, potrivit unui studiu internațional publicat duminică, relatează AFP.
Obiectivul acestui studiu, apărut în revista Nature Geoscience, este acela de a înțelege mai bine evoluția climatului Terrei la scară regională – sau chiar locală -, pentru a le permite oamenilor de știință să își amelioreze prognozele și să poată astfel să „regionalizeze” mai bine impactul potențial pe care încălzirea globală îl va avea asupra planetei.
Aproximativ 80 de cercetători din 24 de țări, reuniți în proiectul PAGES (Past Global Changes), au reconstruit curbele de temperatură de pe fiecare continent, începând de la peste 500 de înregistrări locale, realizate prin analizarea rămășițelor unor copaci, a unor molecule fosile de polen, a coralilor și a calotelor glaciare.
Hugues Goose, cercetător la Universitatea Catolică Louvain din Belgia, consideră că acest studiu reprezintă „cea mai completă sinteză” despre evoluția temperaturii din ultimii 2000 de ani.
„Există anumite lucruri comune pentru toate regiunile Globului – o tendință pe termen lung de răcire până în secolul al XIX-lea, urmată de o încălzire pe toate continentele, cu excepția Antarcticii -, dar și variații puternice de la o regiune la alta”, a adăugat Hugues Goose, coautor al studiului.
Ritmul răcirii climatice, „lent, dar global”, este cuprins între 0,1°C și 0,3°C pe mileniu, în funcție de regiune. El se explică, potrivit cercetătorilor, prin „combinația de factori naturali”, precum variațiile orbitei terestre, o tendință generală de creștere a activității vulcanice și variații ale activității solare.
Diferența principală dintre continente constă în „ritmul cu care temperatura scade, care este diferit de la o regiune la alta”, a subliniat Hugues Goose. „Se vorbește, la scara continentului Europa, de optimul climatic medieval (între anii 830 și 1100), când temperatura era aproape la fel de ridicată ca în secolul al XX-lea, dar lucrurile nu stăteau la fel în acea vreme și în America de Sud”, a adăugat el.
Înțelegerea originii acestor diferențe este „importantă, pentru că se vorbește adeseori de încălzire globală, dar ceea ce ne interesează, ca cetățeni, este de a cunoaște evoluția temperaturii din regiunea noastră”, pentru a anticipa mai bine impactul factorilor actuali.
Încălzirea de la sfârșitul secolului al XIX-lea, pe care știința o atribuie emisiilor de gaze cu efect de seră, de origine umană, a inversat această tendință pe termen lung. „Perioada 1971-2000 a fost probabil mai caldă decât orice altă perioadă de 30 de ani din ultimii 1400 de ani”, afirmă autorii studiului.
Totuși, anumite regiuni, din cauza unor factori naturali, au cunoscut deja perioade chiar și mai calde: în Europa, de exemplu, în secolul I din era noastră a fost probabil mai cald decât a fost la sfârșitul secolului al XX-lea.
