Diferența dintre justiția din România și cea din ceruri

Imediat ce bătrânul corleone Patriciu a răposat, familia sa a cerut ca evenimentul să fie tratat în presă cu decență. N-am prea înțeles pe ce se bazează cererea. Pentru că, atâta timp cât a viețuit în această lume, fostul magnat n-a avut prea multe în comun cu decența.
O fi fost, oare, decent când, la începutul anilor ’90, a șubrezit și mai tare firavul PNL, creând împreună cu amicul Tăriceanu diversiunea „PNL Aripa Tânără”, iar apoi „Noul Partid Liberal”? O fi fost, oare, decent în ieșirile la rampă, când făcea caterincă, utilizând jocuri murdare de cuvinte în parlament, taman în momentele când se cerea seriozitate maximă? A fost decent când plătea pe statele firmelor sale o bună parte din parlamentul țării, în frunte cu bretonelul Crin? A fost decent când a măsluit caseta video unde Băsescu împinge un copil, pretinzând apoi că președintele l-a bătut măr pe băiat? A fost decent când și-a sprijinit afacerile pe ziarul „Adevărul”, cumpărat la intimidare?
Cea mai importantă lecție de viață acest ins a primit-o cu prilejul morții. Se vede că degeaba găsești căile de împrietenire cu justiția românească – într-un proces în care procurorii au cerut pentru Patriciu 20 de ani de pușcărie – dacă ignori că mai există și o justiție cerească! O justiție divină, care nu se lasă impresionată de un ficat proaspăt, cumpărat de pe piața din Milano. Apropo, își permite vreunul dintre noi să-și facă transplant de ficat la Milano?
Am urmărit buletinele de știri, care-l omagiau pe marele dispărut. „Marele”, după măsurătorile unor Petre Roman și Iliescu. Mi-ar fi plăcut să aud și câteva cuvinte de-ale lui Ioan Talpeș, fostul șef de la SIE, care să aducă aminte telespectatorilor că „marele” a fost foarte parfumat din flacoane primite de la casa de modă „Kremlin și asociații”.
Și uite-așa, serviciile rusești de informații mai pierd o piesă de bază, după împârnăierea lui Voiculescu. E singurul lucru care contează.
Amen!
Acest text este un pamflet și trebuie tratat ca atare.